I now declare you husband and.... husband?!

Zeci de cupluri de homosexuali şi lesbiene s-au căsătorit ieri în California la scurt timp după ce statul a legalizat acest lucru. Unul din primele cupluri care a făcut acest lucru este cel format din două activiste: Del Martin – 87 ani şi Phyllis Lyon – 83 ani. Totuşi în noiembrie această lege se va supune votului prin referendum. California este al doilea stat din SUA, după Massachusetts, care a legalizat căsătoriile între persoane de acelaşi sex.
Nu am de gând să comentez genul ăsta de news, nu spun nici că sunt de acord, nici că nu sunt de acord. Singurul lucru pe care am de gând să îl menţionez e faptul că văzând, personal, ce înseamnă comunitatea gay din San Francisco şi gradul de acceptare, printre oamenii din California, al diferenţelor de orice fel între persoane, pentru ei asta nu a reprezentat decât o transformare/evoluţie firească a lucrurilor.
OK! Ce am de gând să comentez eu următoarea ştire: doi preoţi homosexuali din Marea Britanie care şi-au unit destinele în biserică. Întreaga poveste - relatată de publicaţia The Sunday Telegraph - pune pe jar Biserica Anglicană. O astfel de ceremonie nu a mai avut loc niciodată într-o biserică anglicană, cu atât mai puţin între doi clerici. Până acum, cuplurile gay primeau o simplă binecuvântare, scrie The Sunday Telegraph.
Dacă, în principiu, sunt indiferentă faţă de ştiri cum este prima, asta cu cei doi preoţi mi se pare....just wrong. Dacă în general mă caracterizeză toleranţa faţă de ce e diferit, nici nu cred că pot să exprim prea bine de unde gradul de rezistenţă al neuronului meu blond, faţă de chestia asta. Poate din cauză că dacă alegi(sau nu alegi, dar se nimereşte)să faci parte din o categorie sau alta(adică cea a clericilor sau cea gay) ar trebui să înţelegi că asta presupune anumite alegeri ce se bat cap în cap.
Şi ca să nu discriminez pe nimeni, postul ăsta merge şi la “cool” şi la “uncool” :)