joi, 27 noiembrie 2008

Politicianul român în campanie

Cu doar câteva zile înainte de alegeri, acesta este modul în care se face campanie electorală la noi. Oricum nimeni nu are prea multe pretenţii de la “aleşi”, şi cu atât mai puţin de la fenomenul Marinescu(PC) care prin luna octombrie “vărsa” vorbe înţelepte despre sfârşitul lumii, “particula lui Dumnezeu” şi Large Hadron Collider, considerând că opinia unui om de ştiinţă este mult mai puţin importantă decât propria opinie.
Daţi un click pe filmuleţul de mai jos să vedeţi cum se manifestă doi (giboni) politicieni români(a se observa mişcarea fină prin care “doamna” varsă paharul în poala interlocutorului, restul e cât se poate de evident :) ).
Sugestie: data viitoare, cei de la B1Tv să pună în pahare rahat(da nu din ăla dulce, ci materii fecale).

marți, 25 noiembrie 2008

Marius Pop de data asta in top15 Dean Guitar Shredder Search


Îmi place atunci când văd că sunt apreciate talentele. Abia aştept rezultatele finale. Sper să avem o surpriză de proporţii(bineînţeles una fericită).

miercuri, 19 noiembrie 2008

Mi-am găsit caracterizarea pe net

Doamne fereşte! Dacă-i aşa mă împuşc. Cică asta e caracterizarea zodiei mele.
RAC (22.06-22.07)

Planeta dominantă: Luna, astrul toanelor şi născocirilor.
Animalul sacru: lipitoarea
Personalitate:
Racul este un profitor nesătul, al cărui unic scop în viaţă e să care în bârlog tot ce-i pică în mână. Este mai zgârcit şi mai apucător decât tot neamul hărciogilor la un loc. Se spune că ar fi diplomat, dar în realitate manipulează pe toată lumea ca să-şi rezolve interesele. Zâmbeşte graţios, înşiră verzi şi uscate şi joacă tot timpul teatru, fiind foarte popular printre cei gură-cască şi slabi de minte. Are mania de a coopta tot soiul de rataţi pe care îi psihanalizează sau îi îndoctrinează cu predici filozofice ori cuvântări patriotice. Îşi iubeşte casa, dar nu este lipit de ea. Ros de morbul vagabondajului, dispare periodic pentru diverse intervale de timp. Din nefericire, se întoarce mereu înapoi ... În dragoste este adeptul romantismului siropos şi leşinat. Asta, la început, căci mai devreme sau mai târziu va scoate la bătaie un nimicitor arsenal de tocare măruntă a nervilor: toane, nazuri, îmbufnări, bombăneli, bănuieli, accese masochiste şi şantaje sentimentale.

Pe scurt orice rac veritabil este:

* depresiv şi panicard
* credul
* ironic
* zgârcit şi profitor
* extrem de gelos şi posesiv

Meseria potrivită:
politician sau afacerist interlop (la alegere), poet,
cămătar, pitic de grădină.
Pizza magică: Quattro formaggi.
Medicamentul norocos: alcoolul

Concluziile pe care le-am tras eu: nu mă mai satur de bani pentru că sunt o hârcioagă(femininul de la hârciog), în jurul meu sunt numai tâmpiţi şi rataţi(aşa scrie mai sus, no offence), în general îmi place să vagabondez :))(probabil că aşa găsesc rataţii), ar trebui să mă reorientez profesional şi să devin interlop sau pitic de grădină, iar având în vedere că în perioada asta sunt puţin răcită ar trebui să iau “medicamentul norocos”: alcool. Mda…povestea vieţii mele.

vineri, 14 noiembrie 2008

Formal apology

Cu siguranţă există cineva out-there care consideră că ar trebui să îşi ceară scuze pentru ceva. Vă ajut eu. Uite ce am găsit:
(Click pentru mărire)
P.S.: Dacă cineva consideră că ar trebui să îşi ceară scuze faţă de mine, atunci aştept formularele completate la adresa de mail.

joi, 13 noiembrie 2008

Marius Pop top50 Dean Guitar Shredder Search

Ştiu că trebuia să scriu despre treaba asta de ieri dimineaţă de când am aflat(alţii mi-au luat-o înainte :P ) dar o să îmi fac “mea culpa”, îmi pun cenuşă în cap şi scriu azi.
O să încep într-un mod foarte “inteligent”: deci.... da... Marius Pop este “cul”. Felicitări Marius pentru că ai ajuns în top 50 Dean Shredder Search. Eu as your friend and fan :P sunt mândră de tine (şi de Sandu că te-ai luat în gură cu ăştia de pe site) şi m-aş bucura să ajungi şi între primii 15 iar în final să ne cinsteşti cu nişte Red Bull(de fapt ăsta e singurul motiv pentru care încă mai vorbesc cu tine şi cu Nina).
Ţin puminii în continuare şi oricum, indiferent de rezultate noi ştim deja ce poţi.

miercuri, 12 noiembrie 2008

Don't vote!

Se spune că e uşor să înveţi din greşelile altora.





P.S. Ca tot vorbeam de marketing un post mai jos.

marți, 11 noiembrie 2008

Sloganul electoral – ce e şi ce ar trebui să fie

Marketingul e o chestie absolut minunată atunci când, în primul rând îl aplici, şi în al doilea rând îl aplici bine. Marketingul îşi găseşte loc în aproape orice domeniu de activitate, de la clasica vânzare de bunuri şi servicii, la campaniile electorale ce ne dau bătăi de cap de câteva zile încoace. Cert este că dacă vrei să “vinzi” bine(ca şi politician vorbind), nu poţi să nu iei în considerare viziunea de marketing asupra întregii tale campanii electorale. Probabil că marea majoritate a candidaţilor ştiu asta deja şi iau legătura cu oameni de marketing care să le “contureze” campaniile, începând cu afişele, apariţiile publice, imaginea, discursurile, sloganul.... aaaaa, sloganul, atât de important, cuprinzător, simplu, de efect şi... de aiurea în cea mai mare parte a cazurilor.
Există anumite caracteristici ale sloganului de care persoana însărcinată cu realizarea acestuia trebuie să ţină cont. În cea mai simplistă viziune, sloganul este de fapt “un strigăt de luptă”, iar o definiţie mai complexă îl prezintă astfel: Sloganul constă într-un cuvânt sau grup de cuvinte, o expresie sau o propoziţie ce creează imaginea/personalitatea unui produs/serviciu, a unei firme ofertante, a unei persoane etc. El este parte componentă atât a mesajelor scrise cât şi a celor vizuale sau auditive, deobicei primul lucru care rămâne în mintea persoanelor vizate de slogan.
Sloganul asigură uniformitatea mesajelor transmise prin repetabilitatea sa într-una sau mai multe campanii. El subliniază ideea centrală a mesajului. Sloganul trebuie să fie: simplu, concis (să transmită o singură idee), memorabil, să identifice şi să diferenţieze elementul la care se referă(persoană, grup, produs, serviciu, firmă etc),să fie rezistent în timp etc.
Aşa ar trebui să fie un slogan, dar în politică, de cele mai multe ori sloganul are o conotaţie negativă şi semnifică utilizarea unui paravan atrăgător (cuvinte bine spuse şi des repetate) care ascunde absenţa conţinutului, atunci când “produsul” – adică politicianul – nu se ridică la nivelul sugerat de slogan.
Deci, ce am învăţat?
- sloganul trebuie să fie simplu, concis, memorabil, să diferenţieze.
- “produsul” trebuie să se ridice la nivelul sugerat de slogan, iar acesta din urmă trebuie şi el, să susţină “produsul”.
- trebuie să fie uşor de înţeles şi să surprindă esenţa mesajului şi chintesenţa “ofertei politice”.

Ce am învăţat eu după ce am văzut/auzit sloganele electorale a diverşi indivizi? Am învăţat că în ţara asta nu trebuie să fii bun în ceea ce faci ca să încasezi bani frumoşi. Adică nu trebuie să ai habar de ce însemnă marketing ca să profesezi în domeniu, dovadă stau următoarele slogane electorale folosite în această campanie sau în campaniile trecute, slogane “scremute” de minţile luminate ale marketingului românesc:
- Emil Boc Primarul tău – al cui? Mie nu îmi trebuie primar, ce să fac cu el? Eventual îl pun să îmi şteargă praful.
- Dorel Caprar - nu mai privi fericirea prin gaura cheii (Arad) (primar) – păi dacă eu privesc fericirea pe geam?
- Dumitru Oprea - Deschide Iaşiul (primar) – de ce? Sau cui? Sună cineva la uşă?
- Catalin Flutur - Primarul faptelor. Mergi cu el (primar, Botosani) – dacă mă ia în vacanţă mă duc.
- Codrin Ştefănescu - "Eliberaţi Bucureştiul!” – da e cumva Bucureştiul sub asediu?
- "Cristian Popescu Piedone luptă pentru tine! Acum doar în sectorul 4" – asta ce-i? Superofertă?
- Răzvan Murgeanu - "Prezent atât iarna, cât şi vara" – da primăvara şi toamna unde e? În Canada, acolo unde ne dorim cu toţii să fim? Ăsta funcţionează odată la 3 luni.
- "Mai bine, pentru mai mulţi" (PSD) – propagandism, populism...tipic.
- Codruţa Arvinte - "Încearcă şi cu o femeie!" – păi şi cei care au încercat deja, cu cine să încerce? Cu o vacă? ăsta e deja clasic.
- Constantin Simirad(CJ Iaşi) – “Prietenul nostru. Alesul nostru.” – adică un fel de “The One”, şi în plus lumea nu caută prietenii cu politicienii, caută pe cineva care să îi conducă.
- Matei Nicolae(PSD) – “Să ne PeSeDe oameni. Un om pentru toţi, un sprijin pentru fiecare” - 8-| un slogan prea frumos ca să fie adevărat.
- Octavian Bot(PD-L Oradea) – “Ardealul e mintea” – ...şi Moldova e cu... noi :) .
- Claudiu Pop(PSD+PC Oradea) – “Fără blat! M-am săturat!” – ăsta are probleme cu carbohidraţii.

......... şi lista poate continua aproape le infinit.
În încheiere, am să exemplific ce fel de slogan ar trebui să conceapă o echipă de marketing, şi ca să fiu sigură că cei care le-au conceput ştiu despre ce vorbesc am să iau exemple din SUA, ţara “mamă” a marketingului pe care noi îl aplicăm atât de prost. Astea au şi mesaj şi conţinut, în plus sună şi bine:
- Barack Obama – Change we can believe in
- Hillary Clinton - Help Make History
- Franklin Roosevelt - Happy Days Are Here Again
- Bill Clinton - Don’t stop thinking about tomorrow
- John Kerry - Let America be America Again.

I rest my case.

luni, 10 noiembrie 2008

De ce urăsc CFR-ul(nu echipa de fotbal)?

Primul şi cel mai pertinent motiv e cel legat de tarifele pe care le practică şi serviciile pe care le oferă în schimbul acestor sume. În principiu CFR-ul îţi ia cât mai mulţi bani, oferindu-ţi cât mai puţin.
Un alt motiv ar fi buzile infecte. Spun “budă” şi nu WC sau toaletă etc.,,întrucât singurul cuvânt care poate descrie “încăperea” este acesta: “budă”. Buda a ajuns să fie budă chiar şi la vagonul de dormit cls.1, unde un drum Oradea-Bucureşti şi retur costă 260lei. Chiar şi aşa WC-ul din vagonul de dormit e budă. Hârtia igienică se termină de la staţia 2, vasul de toaletă se înfundă, când intri calci într-o baltă de 3,14şat, în concluzie nici pentru 260lei nu primeşti mai mult decât o budă. Am pierdut orice urmă de înţelegere pentru CFR şi din cauza trenurilor pe care le numeşte impropriu INTERCITY. Păi cum de un intercity opreşte mai des ca un câine ce se uşurează la fiecare copac. Mintea mea bolnavă îşi imagina că dacă iau un bilet Buc.-Oradea la intercity, atunci trenu’ ăla va opri în Braşov-city, Sighişoara-city, Cluj-city, Oradea-city(astea fiind reşedinţe de judeţ) şi nu în Buşteni-inter, Rupea-inter, Blaj-inter etc., că dacă vroiam accelerat sau personal, atunci luam celebra “foame” şi plăteam jumate din bani. Cam aşa deci cu intercity ăsta, care e mai mult “inter” decât “city”.
Toată supărarea asta revărsată în acest post are evident o sursă: sursa e călătoria mea fulger până în Bucureşti şi înapoi folosind căile ceferiste. Drumul până acolo a fost cum a fost, deşi nu am reuşit să dorm prea bine nici la vagon de dormit, graţie şinelor minune ce îţi dădeau impresia că acuşi acuşi cazi în cap. Ce a fost cu adevărat horror a fost întoarcerea spre casă. Bilet cls.1 intercity. Mare mi-a fost mirarea când am constatat că prostia şi ţărănismul nu ţin cont de clasele de tren, adică sunt la fel de mulţi şi la cls.1 şi la cls.2. Am avut “plăcerea” de a călători la vagon comun aşa că pe lângă faptul că în mod constant sunt cel puţin 3 perechi de ochi ce se holbează cu nesimţire la tine, tot timpul e cineva care: strănută, tuşeşte, vorbeşte foarte foarte FOARTE tare, râde sau râgâie. Da, da... râgâie. Şi cum trenul venea din “buricul târgului”, acolo unde toată lumea păţeşte cele mai incredibile lucruri, am avut “plăcerea” de a asculta, involuntar(mi s-a terminat bateria la mp3-player) 100.000 de “inspirational life stories”.
Toate astea sunt doar câteva din motivele pentru care urăsc CFR-ul. Din păcate până când voi avea posibilitatea să călătoresc altfel încă îi mai suport.
P.S. În Bucureşti mi-am întărit convingerea că oamenii de acolo sunt cei mai primitori oameni din lume, zâmbesc tot timpul, sunt foarte drăguţi cu tine, au deosebit de mult bun simţ şi sunt foarte, foarte modeşti, deşi au toate motivele din lume să fie cu nasul pe sus, ceea ce nu sunt.........(NOT).

miercuri, 5 noiembrie 2008

Soluţii de proiectare şi consultanţă… EMO

Acum câteva zile am găsit un site al unei firme de proiectare şi consultanţă ce se numeşte EMOgroup. Am râs. Şi apoi am mai râs puţin. Oare cine a fost mintea sclipitoare din spatele numelui? Oare numele sugerează publicul ţintă al firmei? Oare firma are ca şi criteriu de angajare apartenenţa la “mişcarea “ emo? În fine... dacă eşti emo şi ai nevoie de servicii de arhitectură, urbanism, proiectare, planuri de afaceri, studii de fezabilitate etc., atunci EMOgroup e pentru tine! Mă gândeam dacă aş apela vreodată la o firmă care se numeşte aşa. Parcă şi văd: intrii pe uşa firmei, saluţi respectuos şi îi rogi să îţi prezinte oferta. Ăia din firmă mai că nu plâng, bineînţeles că stau pe întuneric şi au contur negru la ochi. Tu te uiţi peste ofertă şi realizezi că nu e ceea ce cauţi. Îi anunţi şi pe ei de asta spunându-le: “Mulţumesc, dar am realizat că oferta dvs. nu îmi oferă ceea ce caut.”, abia apuci să termini ceea ce ai de zis că persoana căreia i te adresezi scoate o lamă şi îşi taie venele. Ce să faci, era emo şi cuvintele tale au întristat-o, aşa că pleci mai departe şi de data asta cauţi alte firme, de genul ConstructGroup, DesignGroup, ProiectGroup, mă rog nici într-un caz firme ce încep cu EMO, că doar nu mai vrei şi alte victime.

  © Blogger template 'Sunshine' by Ourblogtemplates.com | Distributed by Blogger Blog Templates of the Fractal Blog Network 2008

Back to TOP