sâmbătă, 27 iunie 2009

Despre oameni în general

Mă uimeşte din ce în ce mai mult prostia şi răutatea umană. După cum tot mapamondul ştie (şi poate chiar şi câteva galaxii apropiate), joi a murit Michael Jackson. In opinia mea, el era o personalitate a muzicii pop, o vedetă chiar şi în rândul vedetelor, şi ca atare moartea lui este o ştire cu rating global. Aşa că în mod absolut normal, toate formele de media au prezentat într-un fel sau altul ştirea, iar site-urile abundă cu articole pe această temă. Buuun…nimic ieşit din comun până acum. Mai departe: dacă sunt articole pe site-uri, atunci în mod cert sunt şi comentarii. Şi cum oamenii tind să exagereze, sunt unii care fac o tragedie din moartea vedetei şi ca atare exagerează în păreri de rău. Categoria asta nu deranjează pe nimeni, doar că poate ar trebui să get over it şi să dea next la playlist. Categoria cu adevărat imbecilă de “comentatori” dă commenturi de genul (am selectat câteva comentarii – needitate- de pe un site cu 230 de “păreri”):

“Sa-i fie mormantul greu ca de plumb: Acest tigan cioroi negru ca petrolul brut a trait ca o mascota a clasei superbogatasilor din bransa muzicii industriale. Muzica lui nu intra in categoria Pop, Rock sau folk. Este o muzica de haos, o galagie totala, cu gesturi obscene si public influentat de droguri si alcool.

Lucru manual: .... tara arde si prostii aduc ofrande unui dezaxat. Auzi mare artist.... o masina de facut bani pt unii baieti destepti. Auzi ca s-au indragostit, si-au tras-o, au crescut cu / pe muzica lui. Bai fraierilor ....aia nu era muzica lui! el Era doar maimuta de inaintare a unei uriase industrii!!!!
va merge ia iad : ma uit la mes voastre si vad cit da intunecata ii lumea cine afost acest Michael Jackson un desfrinat si un pedofil homhsexual va merge in iad nu vedeti in juru vostru ca se apropie Apocalipsa noi slavim pe oameni ce aluat cu el?Dumneze sa ne lumineze pe totii

O lege unanima: Acum inteleg de ce in tara asta se aleg numai prosti in functii de conducere, la primarii, la Senat si Parlament. Ca romanii sunt jalnici de idioti. Va meritati soarta de natiune napastuita ! in Albania e de 20 ori mai bine ca in Romania acum in sec XXI. E jale ca dobitocii care se bat cu pumnul in piept ca sint destepti trag la asemenea scursuri ale societatii umane: negrul Jackson. Care acum e doar o carcasa despicata pe o masa rece din Morga din Los Angeles. Matele si organele lui sint decolorate de atitea "vitamine" care le-a luat. Nici o pisica care se perinda pe la picioarele mesei de autopsiere nu a vrut sa linga o bucata de intestin aruncata in scirba pe jos.

Ce tot o dati cu cerurile: nici macar nu a fost crestin nici nu stiu daca a crezut in dumnezeu care ceruri , nu l mai faceti sfant pe asta
bla bla: Un pedofil mai putin la fundutul copiilor, Oare a muscat-o si maimutica aia a lui?

Hmmm: vad ca nu prea va pricepeti:balck sabbath,the doors,iron maiden,mercyful fate,rainbow,john lennon,edith piaf,etc.ei pot fi numiti artisti,nu cei care practica ''muzica'' electronica.mai informati-va.

sa dus dracului: voi Rominii pligeti dupa un om facut din material plastic, dal dracului de fag american, sper sa fie cu Ceausescu in iad sodomit nebun.”

... Mă opresc aici, că dacă ar fi să le scriu pe toate mi-aş ocupa tot spaţiul virtual dedicat blogului. Omu’ a murit şi pace, îmi pasă mai mult sau mai puţin. Îmi pasă însă de faptul că alţii fac umbră la pământ degeaba şi lasă genul ăsta de comentarii pe site-uri. Oamenii ăştia au păreri şi au ocazia să şi le expună... LIBER. Ăsta e riscul libertăţii: eşti liber să fii mai bun, mai decent, mai învăţat, să faci bine, să oferi plusvaloare, să contezi, iar pe de altă parte eşti liber să fii idiot, limitat, vulgar, frustrat, rău, insensibil, ignorant şi totuşi... să contezi şi tu.
Am învâţat ceva din comentariile de mai sus. Am învâţat că lumea e mai mult decât fericită să vadă că celuilalt îi e rău, că lumea e invidioasă şi crudă, că românii sunt un popor care discriminează nu doar în funcţie de rasă, religie, sex şi orientare sexuală (asta e la ordinea zilei), dar că la noi eşti considerat “limitat” şi “inferior” şi dacă asculţi Madonna în loc de Iron Maiden. Am observat că la noi Dumnezeul unora e crud, răzbunător şi selectiv, aşa încât doar ei, adevăraţii “creştini” îl au trecut pe speed dial. În final am observat încă ceva: suntem o naţie de aliteraţi, agramaţi şi analfabeţi (a se observa mai sus) dar care în mod uluitor se pricep la politică, economie, muzică, sport, teorii conspiraţioniste, justiţie, la orice, mai puţin la scrierea corectă în limba română.
Ăştia suntem, şi asta ne defineşte ca oameni – pe unii dintre noi, pe alţii ne definesc alte lucruri şi nu putem decât să rămânem perplecşi în faţa unor astfel de manifestări ale spirutului uman.
Omul...
...este măsura tuturor lucrurilor. (Protagoras)
...este un animal îmblânzit, care, de-a lungul secolelor, a dominat celelalte animale cu înşelăciunea, violenţa şi cruzimea. (Charlie Chaplin)
...nu este doar o fiinţă finită, cum vrea să afirme gândirea contemporană, ci şi o fiinţă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului şi a infinitului. Insatisfacţia omului în faţa finitului, aspiraţia sa către infinit sunt manifestări ale divinului în om, sunt mărturia omului în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi nu doar a lumii. (N.A. Berdiaev)
... este cel care e stăpân pe propria limbă.(Lorenzo Milani)
... este un animal social care îşi detestă semenii. (Eugene Delacroix)
... este un lucru imperfect ce tinde fără încetare la ceva mai bun şi mai mare decât el însuşi. (Descartes)
... este doar o reţea de relaţii şi numai acestea contează pentru el. (Antoine de Saint-Exupery)

V-aţi întrebat vreodată ce se va spune despre voi când veţi muri, ce se va spune despre voi ca oameni? Cât va fi adevăr şi cât minciună şi invidie? Mie mi-e frică de răspuns.

vineri, 26 iunie 2009

The King has died!

În mod ironic, după o viaţă ieşită din comun, după toate ciudăţeniile şi scandalurile prin care a trecut, Michael Jackson a murit la 50 de ani într-un mod atât de comun: atac de cord. Nu am fost niciodată un fan al său, dar trebuie să recunosc că geniul lui muzical depăşea cu mult nebunia şi spiritul excentric ce îl caracteriza, iar creaţiile lui au inspirat cântăreţi şi trupe aparţinând celor mai diverse genuri muzicale. Melodii ca “Billie Jean”, “Beat It”, “Bad”, "Black or white" sau “Thriller” tronează pe cele mai înalte culmi ale muzicii şi sunt fără doar şi poate “simfonii” ale muzicii Pop contemporane. Probabil că acum e acolo, alături de Elvis, John Lennon şi Freddie Mercury.

miercuri, 24 iunie 2009

Şoimul III



Şoimul I
Şoimul II

Acesta este un mail primit de la cel căruia i-am încredinţat puiul de vânturel găsit cu o săptămână şi ceva în urmă:

"Buna ziua,
Scuzaţi-mă că nu v-am informat până acum. Pasarea a fost adoptată cu
succes într-o boxă artificială de cuibărit din colonia de la Livada de
Bihor, alături de încă doi pui de mărime asemănătoare. Înainte de
eliberare puiul a fost inelat cu inel ornitologic pentru a putea fi
identificat ulterior. Să sperăm că totul va fi ok pt el de acum încolo.
Anul acesta în acea zonă e gradaţie de şoareci de cămp (cea mai obisnuită
hrană pentru vânturei), deci există hrană din belşug, sigur nu va pieri de
foame. Restul depinde doar de el. Vă trimit ataşat ceva poze cu colonia,
şi boxele de cuibărit pe care le folosim. Am preferat să nu facem poze cu
acest pui după ce l-am zvârlit în cuib, deoarece şi el şi noii săi fraţi
erau deja apţi de zbor, şi ne-am temut că vor zbura dacă-i deranjăm prea
mult.
De altfel aceste activităţi se desfăşoară sub egida unui proiect, ce
vizează conservarea unei specii înrudită cu vânturelul roşu. Dacă vă
interesează subiectul, accesaţi www.falcoproject.ro .
Cu bine,
Attila Nagy"

I just LOVE happy endings!

marți, 23 iunie 2009

Ignorat de Megan Fox

După ce acum vreo 4 zile poza din stânga o găseai pe diverse site-uri unde era catalogată cam aşa: “The Most Pathetic, Desperate Act of the Day”, se pare că băiatu’ ăsta o să se transforme(rs) (a se observa subtilitatea ;) ) din luzărul clasei în cel mai cul din clasă. Asta după ce dom’şoara Megan şi-a cerut scuze oficial de la acesta pentru că i-a ignorat gestul şi spune că îşi doreşte să “make it up to him”. Apoi dacă fata vrea să “make it up to him”, cred că ar fi câteva metode prin care ar putea să-şi drege greşeala ;) .
Oare nu mă “ignoră” şi pe mine odată Christian Bale, Gerard Butler, Brad Pitt sau Johnny Depp, ca după aia să fie absolut necesar să “make it up to me”?
(SURSA)

luni, 22 iunie 2009

Sugestie cinematografică


Am văzut 3 filme foarte tari în week-end-ul ăsta: “The Reader”, “Terminator 4 – Salvation” şi “The Hangover”. Având în vedere că sunt trei genuri de filme complet diferite, cred că fiecare îşi va găsi măcar un film din astea trei, care să îi satisfacă gusturile.
“The Reader” l-am urmărit cu o oarecare atitudine circumspectă. În primul rând pentru că nu îmi place de nici un fel Kate Winslet şi în al doilea rând pentru că, în general, filmele ultra-premiate mă cam surprind în sens negativ. Ăsta a fost un film frumos. Merită văzut dumincă seara, când ai la dispoziţie 2 ore şi de preferinţă atunci când eşti pregătit să auzi o poveste tristă plasată în Germania celui de-al doilea Război Mondial.
“Terminator” merită văzut de cei cărora le plac efectele speciale, acţiunea şi nu în ultimul rând Christian Bale. Dacă nu vă număraţi printre fanii genului, nu pierdeţi timpul cu el. Decât să vă plângeţi de calitatea “firului epic”, şi de superficialitatea subiectului abordat, lăsaţi filmul celor care nu sunt deranjaţi de producţiile hollywoodiene cu încasări mari la box-office.
Dacă aveţi chef să râdeţi, atunci be ready, “The Hangover” e cea mai tare comedie din ultimii ani. S-ar putea să nu fie o idee rea să vedeţi filmul stând pe wc, întrucât e posibil să faceţi pe voi de râs. Povestea pe scurt: patru tipi pleacă în Las Vegas pentru un fel de petrecere a burlacilor(dacă nu aţi văzut încă filmul, urmează un Spoiler Warning).
Dimineaţa se trezesc mega-mahmuri, cu camera de la hotel distrusă, cu un tigru în baie, un copil în debara, o maşină de poliţie furată şi cu mirele pierdut. Ce urmează e încercarea lor de a-l găsi pe Doug – mirele – şi de a-şi aduce aminte măcar câte ceva din ce s-a întâmplat cu o noapte în urmă, totul în timp ce se chinuie să respecte zicala: What happens in Vegas, stays in Vegas! O să râdeţi cu lacrimi. Din nou: dacă nu obişnuiesc să vă amuze comediile tâmpite… don’t watch it, lasaţi la alţii.
Aşa că alegeţi: “The Reader”, “Terminator – Salvation” sau “The Hangover”. Eu zic să le vedeţi pe toate.

joi, 18 iunie 2009

Situaţii improbabile

Nikita să-şi ia doctoratul în fizică cuantică.
Mircea Solcanu să se căsătorească cu o femeie.
Vadim Tudor să militeze pentru drepturile minorităţilor.
Elena Băsescu să termine... o frază.
Emil Boc să dea cu capul de tocul uşii.
Prigoană să danseze step.
Anna Lesko să-i picteze portretul Mihaielei Rădulescu.
Gigi Becali să fie citat la seminariile de filozofie.
Găinuşă să facă un ou.
Măruţă să fie bărbatul în casă.
Dan Diaconescu să îl invite în emisiune pe Gabriel Liiceanu.
Monica Tatoiu să folosească un ruj Avon.
Elena Udrea să se întâlnească cu « preşedintele Norvegiei ».
Andreea Marin să prezinte « Duminica în familie ».
Sexy Brăileanca să raţioneze.
Cabral să facă puncte negre.
Monica Columbeanu şi Oana Zăvoranu să iasă la o cafea.
Capatos să facă o emisiune decentă.
Bebeluşele să danseze în emisiune la Badea.
Daniela Crudu să fie “coaptă”.

marți, 16 iunie 2009

Ştiu ce câine îmi doresc

Ce-ar fi dacă...

Oare câţi ar mai reuşi să intre în cluburi dacă la intrare ţi s-ar cere asta:
Stii mate cat sa intri in club ?
Vezi mai multe video Haioase

luni, 15 iunie 2009

Şoimul II

Se întâmplă câteodată să fii şi trist şi bucuros în acelaşi timp. Ieri am scris despre un pui de şoim pe care l-am găsit. Iniţial n-am ştiut ce o să fac cu el, după care m-am gândit că poate ar trebui să încerc la Zoo. În final am hotărât că poate totuşi ar fi mai bine să fie din nou liber, aşa că ieri seară am căutat şi am căutat pe net vre-un ONG, o asociaţie, ceva care să se ocupe cu genul ăsta de situaţii. Puiu’ ăsta cred că a avut noroc, pentru că am găsit o asociaţie, se cheamă Milvus, care, culmea, se ocupă tocmai de specia asta de şoim, şi mai mult decât atât, are o filială în Oradea. What are the odds in that?! Am luat legătura cu ei, şi şoimuleţul vă fi dus mâine într-o colonie de vânturei unde va fi pus cu alţi pui de vârsta lui şi cel mai probabil va fi adoptat de părinţii acestora (se pare că sunt acceptaţi cu uşurinţă de familiile adoptive). M-am bucurat că domnul care l-a luat mi-a spus că pare sănătos şi fără paraziţi şi că probabil ştie să zboare, dar că s-ar putea ca ieri să fi fost la primul lui zbor mai lung şi să nu mai fi reuşit să zboare mai departe.
Aşa că m-am despărţit de puiuţul de şoim, dar mă bucur că am reuşit să îi asigur întoarcerea în libertate. Mă bucur şi pentru că genul ăsta de situaţii, şi rezolvarea lor, dau o rază de speranţă, cum că totuşi trăim într-o societate relativ civilizată, unde începe să se încetăţenească respectul faţă de viaţă în general – om sau necuvântătoare.
I'll miss ya :*


duminică, 14 iunie 2009

Şoimul

Mă plâng de ceva vreme încoace că nu am nici un animal de casă. Şi i-ote că azi apăru’ animalu’ de casă. Drept să spun, nu-i prea de casă, e mai mult de copac. Adică e un pui de şoim (şoim vânturel). Săracu’, probabil că a căzut din cuib, ideea e că l-a găsit taică-meu pe jos, şi nu ştie să zboare, aşa că decât să îl mănânce ceva pisici, câini sau să îl omoare ceva idioţi “iubitori” de animale, l-a adus acasă. L-am pus într-o colivie şi pare destul de fericit. Mâine îl duc la un veterinar şi după, la Grădina Zoologică unde sper să îi găsească o casă măcar până poate să zboare. L-aş ţine eu, dar am înţeles că trebuie să mănânce şoareci, broaşte, şopârle şi păsări mici, ceea ce eu nu îi pot oferi. Îmi pare tare rău de el, dar nu am o idee mai bună decât cea cu Zoo.
Şi uite că am un pet pentru o zi, o zi şi unpic.

vineri, 12 iunie 2009

De ce iubesc San Francisco?

N-am apucat să vizitez chiar aşa de multe ţări pe cât mi-aş fi dorit, dar ştiţi cum e: nemulţumitului i se ia darul, aşa că nu mă plâng. Oricum, mă pot considera norocoasă că am avut ocazia să văd locuri la care poate mulţi nici nu îndrăznesc să viseze. Adevărul este că e frumos să îţi cheltui banii călătorind şi atunci când ajungi la o anumită vârstă să ai amintirea locurilor frumoase pe care le-ai vizitat. Mereu am fost de părere că orice loc din lumea asta merită văzut şi orice loc din lumea asta are farmecul şi frumuseţea lui distinctă, păcat doar că nu de fiecare dată am avut posibilitatea să merg acolo unde mi-aş fi dorit. Pe 4 iulie plec iar în State – şi tot în San Francisco – iar în ultimele zile mi s-a făcut un dor nebun de oraşul ăsta (d’aia şi postul).
Acum legat de ce m-am îndrăgostit iremediabil de San Francisco?
Pentru că e altfel decât oraşele americane pe care le vezi în filme. Pentru că oamenii sunt extraordinari, şi spre deosebire de opinia generală cum că americanii sunt proşti, dacă stau să mă gândesc bine, proştii pe care i-am întâlnit eu în San Francisco, nu erau americani. Pentru că există o stradă în SF: se cheamă Columbus Street, unde găseşti cele mai grozave şi cochete baruri, restaurante, cofetării şi pub-uri, aşa cum la noi probabil nu vor exista niciodată. Pentru că există Golden Gate Park, un “plămân” artificial în mijlocul oraşului, şi unde, dacă eşti cu capul în nori, te pierzi o zi întreagă. Pentru China Town şi toate magazinele de chilipiruri frumos colorate şi chinezii de 1.5 m care urlă la tine. Pentru numărul imens de Sea Lions de pe Pier 39. Pentru Cable Cars şi clopoţelul lor enervant pe post de claxon. Pentru că atunci când merg pe stradă nu există băieţi şi bărbaţi prost crescuţi şi bădărani. Pentru că poţi să închiriezi o bicicletă o zi întreagă şi să treci cu ea Golden Gate Bridge. Pentru Golden Gate Bridge. Pentru că acolo caniculă înseamnă 27˚C. Pentru că nu plouă vara. Pentru că poţi călca iarba din parcuri. Pentru dealurile nebunesc de abrupte, pe care le urci gâfâind. Pentru că e extraordinar de open-minded. Pentru Market Street şi magazinele de acolo. Pentru Alcatraz şi Al Capone. Pentru că acolo au filmat RHCP « Under The Bridge ». Pentru că e California. Pentru Highway 1 şi şoseaua de coastă incredibil de frumoasă. Pentru plaja de 500 m lăţime şi oceanul rece. Pentru mijloacele de transport în comun care te duc oriunde. Pentru sandwich-ul de jumătate de metru de la Subway. Pentru că oraşul e nebun în week-end. Pentru că unii oameni poartă cizme şi fular, iar alţii maieu şi şlapi şi nimeni nu e considerat nebun. Pentru Grădina Zoologică unde am văzut pentru prima dată un tigru alb, păsări flamingo, gorile şi rinoceri. Pentru ceaţa nebună care apare din senin. Pentru încă 1000 de motive. Pentru că I left my heart in San Francisco:

Honest Graduation Song

Cine a terminat liceul ştie cum e. Cine nu a terminat încă, va afla în curând. Găsiţi mai jos un Honest Graduation Song. Înlocuiţi Facebook, din melodie, cu Hi5, MySpace, LinkedIn, sau orice Social Network folosiţi ( şi ştiu că aveţi, cu siguranţă, profil pe măcar una din ele :P ) şi vă prindeţi de idee :D.
Aşa că dragi colegi de liceu cu care nu mai ţin legătura, this one’s for you:

luni, 8 iunie 2009

Trei, Doamne, şi toţi trei!

Nu pot! Da nu pot să mă abţin. Am zis că nu o să scriu despre asta, dar având în vedere că toată lumea, la tv, pe stradă, acasă, la radio, pe net, vorbeşte despre rezultatele alegerilor de ieri, nu îmi stă în caracter să nu comentez. Nu prea am timp de nimic, că săptămâna asta am fost „binecuvântată“ cu 3 examene, în trei zile consecutive, aşa că o să fiu scurtă şi la obiect.





Întrebare: când ieşiţi din case, ce fel de oameni vedeţi, în general, pe stradă?
La asta să-şi răspundă fiecare singur şi o să se prindă de ce în Parlamentul European o să ne reprezinte, printre alţii, o piţipoancă, un cioban infractor şi un nebun.


Nu mai am altceva de comentat cu privire la acest subiect. Mă întorc la cursurile mele minunate şi la bătut iar capul cu examene relativ inutile, îndreptându-mă spre un viitor strălucit (curăţat cu Domestos) în latrina noastră comună : România.

joi, 4 iunie 2009

1 an de blogging

La Mulţi Ani mie! Am împlinit un an de blogăreală şi totodată un număr rotund de posturi : 150 (+1). O felie de tort de la mine.

  © Blogger template 'Sunshine' by Ourblogtemplates.com | Distributed by Blogger Blog Templates of the Fractal Blog Network 2008

Back to TOP