Hmmm...e ceva NOU pe la facultăţile din ţară

E sfârşit de an pentru elevi, studenţi şi profesori deopotrivă. Ce mă interesează pe mine e faptul că e sfârşit de an pentru mine. Şi în primul rând e sfârşit de an si licenţă.
Azi am fost pe la şcoală şi mi-am dat seama că p’acolo se întâmplă chestii FOARTE noi, demne de luat în seamă pe un blog ca al meu intitulat “ce e nou?”.
Acum am să explic de ce ceea ce se întâmplă pe la facultate e foarte nou. E nou pentru că în toţi cei trei ani de când frecventez(şi frecventez nu glumă) cursurile pe acolo, n-am văzut atâta forfotă şi agitaţie.
Întrebarea, logică, ce îmi vine în minte e: “de ce atâta agitaţie?”. Păi de fapt e tare simplu... din disperare de cauză. Iniţial am zis că vine lumea pe la şcoală să îşi verifice calitatea lucrării de licenţă... da de unde, nu puteam să fac greşeală mai mare. De fapt studenţii şi venerabilii domni şi doamne(am să îi numesc aşa pe cei care din motive de vârstă – 45-55 de ani – nu îi pot numi studenţi) vin la facultate să îşi verifice “calitatea” situaţiei şcolare. Ce calitate? Ce situaţie şcolară? Ce note? Ce examene luate? să te intereseze când tu nu ai fost 3, respectiv 4 ani(funcţie de forma de învăţământ) la şcoală.
Pornind de la aceste “atribute”, am observat câteva categorii de persoane ce se înghesuie pe coridoarele facultăţilor în această perioadă:

- BAŞTANII(sau ăia de îşi pun comment “ şefu’ tău” pe haifaiv) – ăştia vin la facultate doar de 2-3 ori pe an(ceva mai des în ultimul an, că atunci e “belea”)se plimbă pe holuri cu mâinile în buzunar vorbind gălăgios la telefon, timp în care fac referiri foarte dese la “organ”. Ei nu se stresează că au 15 restanţe şi mai sunt 2 săptămâni pană la licenţă... se rezolvă, doar are tata bani(euro, dolari, lire etc.). Există şi baştanii de sex feminin. Mai sunt cunoscute şi sub numele de piţipoance, ţaţe, gâşte, capre sau alte nume din aria zoologiei.
- DISPERAŢII – ei intră în categoria ălora care vin PREA des la şcoală. Ei sunt la ore şi când profu’ zice că lipseşte. În perioada asta “bântuie” efectiv pe holurile facultăţii în aşteptarea notelor de la ultimele examene. Ei ştiu sigur că nu şi-au picat nici un examen, dar insistă să confirme chestia asta de 100.000 de ori, la secretariat.
- FRAIERII – nu sunt nici pe departe la fel de “bazaţi” ca baştanii, dar se ţin scai de aceştia sperând să le cadă şi lor ceva. Nici ei nu vin la şcoală, au ‘nşpe restanţe, doar că lor n-are cine să le “rezolve” examenele. Îi observi uşor: au privire tâmpă şi acostează fiecare profesor care le iese în cale, încercând să le explice de ce nu au reuşit să vină ei la şcoală în ăştia 3 ani.
- ŞMECHERII – nu sunt prea deştepţi, dar nici proşti nu îi poţi numi. Şi-au găsit câte o “victimă” din rândul profesorilor şi i s-au băgat pe sub piele. Nu au venit foarte des la şcoală, dar suficient de des cât să îi ştie lumea. Au şi ei câteva restanţe, dar mizează pe farmecul personal ca să le treacă fără probleme. Cel mai probabil că vor reuşi.
- GĂINARII(mai sunt cunoscuţi şi sub numele de cocalari) – ei vor pile şi examene trecute pe “ochi frumoşi”, dar din păcate nu le au nici pe una nici pe alta. Ar vrea să îşi rezolve restanţele, dar dacă se poate fără nici un fel de “cotizaţie”. Păi ce-i aici tocmeală? E important de menţionat că vin la şcoală în trening(acelaşi trening), nespălaţi(deci put) sunt nesimţiţi, dar se cred sexoşi.
- PROŞTII – ăştia, dintre toţi, pică cel mai prost. Au pierdut 3 ani în facultate, când de fapt ei trebuiau să facă şcoala de meserii. Degeaba au diplomă(asta dacă intră VREODATĂ în licenţă) că tot nu-i angajează nimeni. Notă: există o parte din categoriile menţionate anterior, care pot fi încadrate şi aici, dar diferenţa esenţială între “grupe” îl reprezintă nivelul de pile.
- FAMILIŞTII – deobicei au peste 35-40 de ani(dar există şi exemplare mai tinere). Au familie acasă (făcută prea de timpuriu), nu au avut timp de şcoală atunci când a fost cazul şi acum îşi dau seama că nu pot avansa în “grad”, fără hârtie(a se citi diplomă) de la vreo facultate. Au cu nesimţire pretenţia ca profesorii să le înţeleagă “situaţia dificilă”, şi să îi trateze ca pe egalii lor. Deşi “put” de prostie, ei cred că doar pentru simplul fapt că au o vârstă, sunt cu un nivel mai sus decât restul studenţilor. Ăştia sunt cei care ocupă posturi bune pe nedrept şi pentru că “au experienţă” sunt preferaţi în faţa unui tânăr cu potenţial. Eu personal, nu le doresc decât “tot binele”(not) din lume!
- STUDENŢII – deşi trist, această “specie” e pe cale de dispariţie. Sunt din ce în ce mai rar văzuţi pe holurile facultăţii, la fel ca specia “profesorilor”(ăia adevăraţi). Ei şi-au văzut de treabă 3 ani de zile. Au venit la ore(dar nu tot timpul, că ce-i prea mult strică), şi-au trecut examenele(au avut şi ei 1-2 restanţe, da nu-i moarte de om), s-au distrat în facultate şi şi-au făcut prieteni. În perioada asta nu îi vezi prea des pe la facultate(că şi-au încheiat socotelile),nu sunt foarte stresaţi, că sesiunea a trecut deja, cu licenţa stau cât de cât bine şi examenul final nu e o problemă pentru ei.

Trebuie menţionat că aceste categorii sunt “pur filozofice”. De cele mai multe ori găsim exponenţi ce combină 2 sau mai multe categorii. De exemplu:baştanii-cocalari, studenţii-şmecheri, familiştii-fraieri etc.

Îmi place să cred că fac parte din ultima categorie.