miercuri, 24 decembrie 2008

Crăciun Fericit tuturor şi multe cadouri de la Moşu’

duminică, 21 decembrie 2008

Shopping de criză

Ca orice român lovit de criza economico-financiară, având grijă de lichidităţi şi extrem de procupată de ziua de mâine am acţionat în acest sens şi... de două zile sparg banii prin mall-uri, hypermarket-uri, magazine şi buticuri. Ieri, după un mileniu de căutări am achiziţionat cam 45% din cadouri. Mi-am bătătorit tălpile şi mi-am distrus neuronii aproximativ 5 ore la o tură de shopping de criză, timp în care am văzut un “super gagiu” îmbrăcat într-un maieu mulat, alb(el e acum cocalarul meu preferat), m-am împiedecat de 5 milioane de piţipoance cu botul ţuguiat(da am fost fericită să văd faţa uneia dintre ele când i-am spus pe un ton drăgostos: “dă-te din calea mea piţipoancă proastă”), am văzut un Moş Crăciun rupt parcă din filmele horror(trebuie să menţionez că fugeau copii de el – acum el e Moşul meu preferat), am auzit cam de 1000 de ori mega-hitul “Last Christmas”(dacă îl mai aud anul ăsta s-ar putea să îmi cumpăr o drujbă), şi m-am holbat vreo 5 minute la cea mai tare chestie pe care am putut să o văd:Ăştia da oameni cu scaun la cap, băieţi deştepţi ce mai.
Cam asta am făcut ieri spre seară. “Încântată” fiind de toate, azi am hotărât că nu îmi ajunge şi într-un spirit de sărbătoare profund masochist am plecat iar la cumpărături. Am mers la un hypermarket căruia nu îi voi dezvălui numele, pentru a nu face reclamă. Bineînţels că alţi români "cumpătaţi"(ca mine), umpluseră deja parcarea până la refuz. Am găsit şi eu loc în cele din urmă după 20 de minute de învârtit în cerc. Înăuntru era o luptă crâncenă, moarte de om, legea junglei. Ussssaaaahhhh! M-am băgat şi eu, că doar ştiu şi eu să calc lumea cu căruciorul peste picioare, să smulg ultimul set de globuri cu sclipici din mâna copiilor, să urlu la tanti de la raionu’ de carne, să încurc jumătate din magazin lăsându-mi căruciorul pe mijlocul raionului, să mă bag în faţă la coadă şi să fac spume la gură că proasta de la casă nu se mişcă mai repede, că doar sunt fată finuţă, “educată” bine! Buuuun! Am luat ce era de luat, am plătit şi mi-am dat seama că tot nu îmi ajunge, aşa că am mers iar la mall. Mi-am uşurat buzunarele cu încă o sumă drăguţă de bani, că şi aşa erau prea grele, după care am hotărât că trebuie să fac o scurtă pauză până anul viitor de Crăciun.
Thank God că asta se întâmplă doar odată pe an şi că Moşul nu şi-a făcut câte un itinerar pentru fiecare anotimp, altfel aveam abonament la psiholog.

vineri, 19 decembrie 2008

Top Gear – reviews Honda Clarity

Aseară am văzut ultimul episod al acestui sezon Top Gear. Ca deobicei m-am distrat bine cu cei trei nebuni, o să le simt lipsa până vara viitoare. Emisiunea a fost absolut genială, aşa cum ne-au obişnuit James, Jeremy şi Richard, iar pe lângă hohotele de râs pe care le-au generat, probabil că au generat, incontestabil, şi uimire, odată cu prezentarea următoarei maşini: Honda Clarity. Tehnologia absolut incredibilă pe care au dezvoltat-o cei de la Honda, s-ar putea să fi salvarea viitorului automobilului. Maşina asta nu merge cu benzină/motorină, ci cu hidrogen comprimat, nu emană gaze de eşapament poluante, ci.... H2O(pentru cei care au picat la chimie: apă) şi este fără doar şi poate o minune a tehnologie moderne, o creaţie genială, prima de acest fel din lume. Ca să vă convingeţi, urmăriţi scurtul filmuleţ de prezentare, în care James May explică atât de frumos motivul pentru care acestă maşină e mai mult decât formidabilă.

Divina comedie

Băsescu-Boc-Udrea, astea sunt personajele comediei. Te apucă râsu’-plânsu’ când vezi cu cât tupeu nemărginit acest incompetent, retardat, dar şmecher pe nume Băsescu continuă să râdă în faţa a milioane de oameni şi le dă peste nas prin deciziile pe care le adoptă.
Dacă cineva şi-a pus vreodată întrebarea cum poţi fi de 3 ori preşedinte atunci a aflat răspunsul: faci în aşa fel încât să fraiereşti câteva milioane de oameni ca să te voteze preşedinte(se ştie că e mai uşor să manipulezi masele decât câţiva oameni), apoi îl numeşti pe lingăul principal al curului prezidenţial(scuzaţi limbajul, dar nu ma pot abţine) în funcţia de prim-sinistru şi în cele din urmă îţi pui cu**a, pardon stimabila amică, pe post de ministru, şi uite aşa, simplu, tacticos, nu conduci doar ca preşedinte, ci eşti în acelaşi timp şi prim-ministru şi ministru al turismului. Cât tupeu, câtă nesimţire. Oare nu se găseşte nimeni să pună capăt acestui scenariu grotesc? Unii ar zice că o să-i pună capăt alegerile din toamna viitoare. Oare?! Oare se mai poate schimba ceva?!

marți, 16 decembrie 2008

Oficial e Poc…ăăă pardon, Boc

…sau Poc? Nu, Boc! Da, da, el e prim-ministru, adică primul care face poc atunci când cade, şi dacă nu mai cade, cu siguranţă a căzut. Măcar odată. L-am văzut cu toţii la televizor. A căzut în cap şi a făcut Boc, pardon, Poc. Da’ dacă mai cade vreodată o să facă poc-poc şi atunci o să îi spunem Boc-Boc. Sau nu! Da cui îi mai pasă?! Mie nu. Oricum, un lucru e sigur(pe lângă faptul că postul ăsta nu are nici un fel de logică, nici nu intenţionam), după cum spuneam, un lucru e sigur, de data asta, fără doar şi poate, ne-am ales cu un ministru căzut în cap. Cu asta nu mă poate contazice nimeni :))
Şi în general la ce se aşteaptă lumea de la oameni căzuţi în cap(în afară de contuzii, comoţii, etc.)? Eu una la nimic....nimic bun vreau să zic. Om trăi şi om vedea când o face Boc ceva... poc, la asta mă refeream. Hai că am făcut şi o rimă mai devreme. Gata, încetez, că încep să mă auto-enervez... Boc – Poc LOL.

luni, 15 decembrie 2008

Blondes rule...



…cel puţin anul ăsta.
Cu ceva timp în urmă am făcut “greşeala” de a mă vopsi şatenă, dar ştiu eu că trebuie să mă fac iarăşi blondă. Acuma am un motiv în plus :P. Make us proud sister :)) .

LOL

Nu am putut să găsesc un titlu mai sugestiv pentru post-ul ăsta. Am citit o ştire pe net şi după aia…LOL. Nimic mai mult. Nu am emis vreo idee filozofică, nu m-am preocupat de soarta patriei, doar…LOL. De ce? Păi pentru că Robocop de România, Frankie cum îi spun mulţi, nenea Stolo’, cum îl alintă alţii ce face? SE RETRAGE DIN FUNCŢIA DE PREMIER. Cred că odată cu aceasta retragere poate să ajungă în Cartea Recordurilor pentru cel mai scurt mandat de prim-ministru. L-o fi lovit din nou o boală subită, vreo gripă de sezon, o fi mâncat din carnea de porc cu dioxină sau s-a hotărât să de pensioneze? Astea sunt întrebări care alături de alte necunoscute ca: există viaţă pe alte planete?, cine a construit piramidele?, există o divinitate supremă? şi cât e salariul lu’ Esca?, nu vor primi niciodată răspuns, rămânând pe veci mistere ale Universului.
Dacă vreţi să citiţi în amănunt: CLICK.

Bush şi pantoful

Oamenii ăştia care aruncă cu diverse lucruri în liderii de stat(exemplul cu Sarkozy), în oamenii de afaceri(Ballmer şi ouăle din Ungaria plus plăcinta cu şeful: Bill Gates) sau mă rog, diverse persoane publice care îşi aruncă unul altuia chestii în faţă(asta am văzut şi pe la noi), oamenii ăştia sunt extraordinari de tari. Sigur au vreo piuliţă lipsă, dar lăsând detalilul ăsta la o parte, te fac să râzi dom’le. Şi dintre toţi, ăsta primeşte titlul de regele aruncătorilor de diverse chestii, live on TV. Adevărul este că îţi trebuie un set sănătos de cohones ca să-i faci faza asta lu’ nenea Bush. Bravo măi irakianule, eşti cel mai tare, Obama e mândru de tine :))))) .

vineri, 12 decembrie 2008

Comunismul cu faţă capitalistă

Iată că din nou Autorităţile şi Consiliile patriei îşi umplu ordinea de zi cu probleme “importante”. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, aceeaşi care dormea atunci când s-a importat, din Irlanda, carnea de porc infestată cu dioxină, şi CNA-ul, care în general împute scaunele pe care putrezesc membrii săi, acelaşi CNA care nu se sesizează cu privire la emisiunile dezgustătoare de pe Acasă, Antena 1, OTV, B1 etc., aceste două "instrumente" ce luptă “în folosul” cetăţenilor, ne cheltuie banii publici ca să ce? Ca să interzică reclama anumitor branduri(Coca – Cola, Nestlé, Burger King, Ferrero, General Milks, Mars, Kraft, Unilever şi Star Foods) ce are ca ţintă copii mai mici de 12 ani. OK, am studiat la cursuri despre nivelul de etică al unei reclame adresate unui public foarte tânăr, sau moralitatea din spatele unui spot ce foloseşte imaginea unor copii şi despre cum Franţa a interzis acest lucru, pentru a diminua vânzarea de produse nesănătoase, în rândul copiilor. Am să spun aici, ce am spus şi atunci când am discutat prima dată acest subiect. Nu văd nici o problemă în a face reclame adresate copiilor, sau care folosesc imaginea unui copil, indiferent de produsul pe care il promovează(spun indiferent de produs, fiind conştientă de ce înseamnă asta). Din punctul meu de vedere pot să pună faţa unui copil şi pe un pachet de ţigări, pe o drujbă, pe plicul de bicarbonat, sau pe cutia de cuţite. Ştiţi de ce? Pentru că eu cred un lucru. Cred că există o autoritate ce ar trebui să protejeze copii de aceste produse nocive lor, o autoritate mai presus decât CNA-ul şi ANPC-ul, şi mă refer aici la părinţi. Iar în ceea ce priveşte reclama televizată, cred că oamenii, în special adulţii, ar trebui să fie învăţaţi să nu ia de bună ceea ce văd în reclame, să privescă spotul ca pe o “lucrare de artă” ce reflectă frânturi ale realităţii filtrate prin imaginaţia “artistului”, şi nu ca pe o colecţie de informaţii nepreţioase şi veridice, oferite consumatorului, într-un mod dezinteresat şi sincer, de către purtătorii brand-ului respectiv. Reclama nu spală creiere, decât creiere netezite în prealabil.
Sunt total împotriva ideei de a interzice diverse lucruri, doar pentru a proteja un om de propriile sale acţiuni. Publicul nu e format din zombi cărora la dictezi în ce direcţie să o ia, la dreapta sau la stânga, ca să nu cadă în groapă; publicul trebuie să ştie de existenţa “gropii”, dar nu îi trânteşti un zid în faţă ca să nu cadă în ea. Dacă vrei să ai un public educat, nu îi băga şcoala pe gât, ci arată-i beneficiile învăţării, vrei să eradichezi obezitatea, nu interizce sarea, zahărul şi grăsimile, ci explică oamenilor ce înseamnă pentru inima lor o “povară” de 150 de kg, vrei să civilizezi populaţia, nu pune poliţiştii să ia oamenii la bătaie pe stradă, ci acordă-le respectul cuvenit şi ascultă-le necazul, poate afli motivul nemulţumirii lor. Oamenii trebuie lăsaţi să aleagă, dar trebuie să o facă în cunoştiinţă de cauză. Conştientizarea problemei şi nu interzicerea cauzei, generează rezolvarea acesteia. În acelaşi sens, vreţi copii mai sănătoşi, educaţi-le părinţii. Explicaţi-le de ce sportul e important pentru copii lor, de ce fructele şi legumele sunt sănătoase, de ce televizorul şi internetul sunt resurse de aur, atunci când sunt folosite de un copil sub directa supraveghere a părinţilor, şi de ce până la o anumită vârstă părinţii trebuie să aleagă pentru copii lor, dar fără a ignora opinia acestora, consultându-i. De ce să îi dai unui om peşte ca să nu moară de foame, mai bine învaţă-l să pescuiască. E drept că efortul din spatele unor astfel de acţiuni e exponenţial mai mare, dar rezultatele pe termen lung vor fi direct proporţionale cu efortul.
Credeţi că lipsa chipsurilor sau a sucurilor carbogazoase din şcoli, îi determină pe copii să nu le mai consume? Dacă nu le iau din şcoală le vor cumpăra de la chioşcul din faţa şcolii, sau şi mai grav, poate mulţi dintre ei nu vor mânca nimic, pentru că părinţii lor sunt prea ocupaţi să le facă un sendviş sau să le acorde un minim de interse şi educaţie privind sănătatea lor.
Am citit articolul care spunea că: “un program lansat ieri la Palatul Parlamentului, pentru reducerea gradului de obezitate în rândul copiilor, îi va interzice liderului mondial pe piaţa răcoritoarelor, Coca-Cola, să îşi promoveze produsele nesănătoase în rândul copiilor sub 12 ani.
Nici Nestlé, Burger King, Ferrero, General Milks, Mars, Kraft, Unilever şi Star Foods - o companie a PepsiCo - nu vor mai avea voie să realizeze publicitate pentru copiii sub 12 ani, după ce vor semna "Codul etic pentru publicitate adresată copiilor".
Astfel, companiile semnatare ale "Codului etic pentru publicitate adresată copiilor" nu vor mai putea face publicitate către copiii sub 12 ani la produsele alimentare, exceptând produsele care îndeplinesc criterii nutriţionale specifice bazate pe dovezi ştiinţifice acceptate sau pe ghiduri nutriţionale naţionale şi internaţionale. În cazul în care nu respectă prevederile, companiile care au semnat acest Cod etic pot fi sancţionate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi de Consiliul Naţional al Audiovizualului, potrivit legii.”. Vor fi sancţionaţi de cine? De cei care pe vremea lu’ ceaşcă mâncau salam de soia şi acum nu îl mai mânâncă, deoarece e modificat genetic şi are E-uri, cei care pe vremea aia se uitau la TV “la bulgari” şi “la unguri”, îşi doreau o media liberă şi acum o cenzurează(prost), tot ăia care se bat cu pumnii în piept că au ieşit în ’89 în stradă ca să lupte pentru “libertate”, iar acum ei aleg “libertatea” pentru alţii.
Viaţa, în general, îţi oferă opţiuni, bune şi rele, viaţa nu te “protejează” de cele rele, dacă dai cu capu’, înseamnă că asta ai ales.
Oamenii nu trebuie protejaţi excesiv, iar “prostimea”(aşa cum o văd unii) trebuie învăţată să aleagă CORECT.

marți, 9 decembrie 2008

Cocalarul la benzinărie

Locaţia: Oradea, benzinărie Petrom.
Ora: 19:00.
Gradul de aglomerare al benzinăriei: foarte aglomerat.
Scena: Am oprit la benzinărie să alimentez. Erau trei maşini în faţa mea: o dubă, o Dacie şi un BMW la pompă. Aştept. 1 minut. 2 minute. 5 minute. La celelalte pompe maşinile alimentau şi plecau mai departe, fiecare în 2-3 minute. Eu nici nu mă mişcasem de pe loc. Trec 8 minute. Încep să îmi pun întrebări: ce naiba, ăsta cu BMW-u cumpără tot Petromul? Nu o fi având suficienţi bani la el şi acum l-au pus să cureţe WC-ul? O fi picat în WC-u? Cine o fi cocalarul? Întrebări justificate de altfel, întrucât aşteptam de 10 minute la pompă şi maşina stătea pe loc. Dar vai... surpriză: cocalarul nu era în benzinărie, era în maşină, vorbind la telefon, timp în care noi fraierii aşteptam. Era nervos tare, gesticula agresiv şi urla în gura mare(probabil şi-a dat seama că piţipoanca lui îl înşală cu un alt cocalar ce are "M6", nu M5 ca el). Câteva secunde mi-a stat mintea în loc, după care am simţit un imbold puternic de a ieşi din maşină şi de al stropi cu puţină benzină peste ţigara pe care tocmai o fuma – ÎN TIMP CE ALIMENTA LA POMPĂ, dar am renunţat la idee că întârziam la film. M-am mutat la o altă pompă ce se eliberase între timp şi am apucat să îl mai “admir” câteva secunde pe “slăninosul” nostru concetăţean ce seamănă extrem de bine cu multe din fenomenele de pe acest site. În final am alimentat, am plătit şi am plecat... el era tot la pompă. Am ridicat privirea spre cer, spre EL şi i-am mulţumit că nu m-a făcut aşa, ca pe alţii. Am răsuflat uşurată că indiferent ce aş face în viaţă sau pe căi aş lua-o, nu am cum să ajung la halul ăla de imbecilitate. Am plecat fericită.
Hint: dacă vedeţi o maşină ca asta, cu număr de înmatriculare BH-16-DGM, şi se întâmplă să aveţi la voi roşii stricate, cartofi, ouă sau materii fecale, faceţi-mi o favoare şi transmiteţi-i, stimabilului de la volan, “respectele” mele. Mulţumesc anticipat.

luni, 8 decembrie 2008

Unde-ţi faci Vacanţa de Sărbători?

Am văzut o ştire la tembelizor cum că staţiunile de pe Valea Prahovei cam duc lipsă de rezervări pentru perioada Crăciunului şi a Anului Nou, în condiţiile în care cu un an în urmă hotelurile aveau rezervate aproape 100% din camere, pentru aceeaşi perioadă. Mi-am pus întrebarea: oare s-au deşteptat românii şi s-au prins că e mai ieftin să faci Revelionul la Praga sau Londra, decât în staţiunile din jurul Braşovului, sau că ţara asta mai are pârtii şi altundeva decât în Predeal? Oare e criza financiară de vină?(probabil că nu, având în vedere setea cu care românii îşi umplu, până la refuz, cărucioarele prin hypermarketuri sau buluceala din mall-urile patriei). Rămâne varianta cu trezitul la realitate şi deci refuzul de a mai plăti suprapreţ la hoteluri care nu îţi oferă servicii la nivelul tarifelor. Ce mi s-a părut cel mai tare e însă răspunsul hotelierilor la această situaţie. Întrebaţi dacă vor reduce preţurile, pentru a creşte gradul de ocupare(de la 70-75% cât e la ora actuală), ce credeţi că au răspuns? Păi au zis că nici pomeneală să scadă preţurile, că lor li se par cât se poate de rezonabile şi că oricum, prognoza meteo pe perioada sfârşitului de an e una favorabilă lor(adică va ninge) şi sunt siguri că turiştii vor invada pârtiile(cu alte cuvinte, se bazează că îşi vor găsi fraieri “last minute”, şi că vor umple ăia hotelurile). Eu sper să ia o mare ţeapă şi să rămână cu o gaură mare în buzunar, să le bată vântul prin portofel, lovi-i-ar criza financiară în moalele capului! Că poate aşa o să avem şi noi turism la preţuri rezonabile, cum au ţări mai puţin “turistice” ca: Grecia, Turica, Austria, Cehia etc.
Mie personal, acum am să folosesc o expresie mai puţin academică, mi se rupe de Valea Prahovei şi de gloata de “brain washed” care nu ştiu altceva decât Mamaia vara şi Braşov iarna, şi mi se pare absurdă atitudinea celor care au pretenţia că îşi respectă turiştii. Ţara asta are multe alte locuri superbe, ce nu beneficiază de promovare adecvată şi deci, în cazul în care nu vi se oferă o vacanţă de Sărbători gratuită, subliniez: GRATUITĂ, la Braşov, Sinaia, Predeal etc., încercaţi şi altceva mai la nord, mai la vest sau mai la est de localităţile astea. Eu una merg aici: http://www.pensiuni.info.ro/ro/romana.html

joi, 4 decembrie 2008

Adi Despot şi piţipoanca reporter

Am văzut aseară la televizor(cred că pe Antena2) clipul ăsta cu Despot şi o piţi. Aşa se întâmplă când eşti tută, dar tu te crezi deşteaptă. Mă mir că nu i-a dat cu microfonul în cap de cum şi-a deschis proasta gura. Am râs bine. Enjoy!

marți, 2 decembrie 2008

Aberaţii de sezon

În perioada asta am o lipsă acută de inspiraţie şi de ocupaţie de altfel. De când cu norii adunaţi pe cer şi vremea mohorâtă am intrat într-un soi de hibernare neuronală. Nu am mai citit ziare, nu am mai văzut ştiri şi nu am mai ascultat radioul, aşa că sunt oarecum ruptă de realitatea înconjurătoare. Am avut parte de 5 zile de plictiseală maximă, combinată cu o lene cruntă şi o lehamite de lumea înconjurătoare. Asta e starea mea de decembrie şi probabil că o să mă ţină cam până în preajma Revelionului, cu o mică pauză pentru primit/dat cadouri. Totul a început odată cu week-end-ul prelungit de 1 Decembrie, ultimul week-end electoral. Asta e o veste bună, însemnând că de luni încolo nu mă vor mai îngrozi feţele acre întinse pe faţadele clădirilor. Şi dacă tot vine vorba de vot... am vrut să votez, dar n-am putut! Mi-am uitat buletinul la Cluj. Am vrut să votez cu paşaportul, dar se pare că spre deosebire de alte alegeri, de data asta nu se mai poate vota decât cu buletinul sau cu o hârtie de la serviciul buletine, care înlocuieşte actul de identitate(nu mă voi opri să vă descriu cât de absurd mi se pare ca o hârtie cu o ştampilă şi o semnătură să fie considerată mai importantă decât paşaportul). Mă rog, mare pierdere că nu mi-am pus ştampila pe numele vreunui imbecil, recuperez la anul, şi oricum s-au găsit destui UDMR-işti care să voteze în locul românilor care nu s-au prezentat la vot.
Asta a fost duminică, dar abia ziua de ieri m-a terminat complet. Nu cred să fi avut vreodată parte de un 1 Decembrie plăcut. Absolut de fiecare dată m-am trezit undeva în jurul orei 11, am vrut să văd ceva interesant la TV dar am văzut doar feţe acre de politicieni care iau parte la diverse parade militare, m-am îndopat cu mâncare(asta de plictiseală), am văzut ceva filme(tot de plictiseală), m-am luptat cu dureri de cap şi amorţeli, iar în final am adormit fericită ca a mai trecut un 1 Decembrie şi că sunt “mândră că sunt româncă”. Din păcate nu am simţit vreodată că ziua de 1 Decembrie e ceva special, poate doar din punct de vedere istoric, raportându-ne la evenimentele din 1918, în rest, din punctul meu de vedere e o zi ca oricare alta, când traficul în Bucureşti e dat şi mai rău peste cap, politicienii se fac că la pasă de noi, Pro TV-ul sărbătoreşte din diverse motive, amărâţii se calcă în picioare pentru ciolanul cu fasole împărţit în faţa primăriilor, iar noi restu’ zâmbim că... mâine poate fi mai rău.

luni, 1 decembrie 2008

România de ieri şi de azi


Deşteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

........AŞTEPT CU NERĂBDARE MOMENTUL DEŞTEPTĂRII!!!

joi, 27 noiembrie 2008

Politicianul român în campanie

Cu doar câteva zile înainte de alegeri, acesta este modul în care se face campanie electorală la noi. Oricum nimeni nu are prea multe pretenţii de la “aleşi”, şi cu atât mai puţin de la fenomenul Marinescu(PC) care prin luna octombrie “vărsa” vorbe înţelepte despre sfârşitul lumii, “particula lui Dumnezeu” şi Large Hadron Collider, considerând că opinia unui om de ştiinţă este mult mai puţin importantă decât propria opinie.
Daţi un click pe filmuleţul de mai jos să vedeţi cum se manifestă doi (giboni) politicieni români(a se observa mişcarea fină prin care “doamna” varsă paharul în poala interlocutorului, restul e cât se poate de evident :) ).
Sugestie: data viitoare, cei de la B1Tv să pună în pahare rahat(da nu din ăla dulce, ci materii fecale).

marți, 25 noiembrie 2008

Marius Pop de data asta in top15 Dean Guitar Shredder Search


Îmi place atunci când văd că sunt apreciate talentele. Abia aştept rezultatele finale. Sper să avem o surpriză de proporţii(bineînţeles una fericită).

miercuri, 19 noiembrie 2008

Mi-am găsit caracterizarea pe net

Doamne fereşte! Dacă-i aşa mă împuşc. Cică asta e caracterizarea zodiei mele.
RAC (22.06-22.07)

Planeta dominantă: Luna, astrul toanelor şi născocirilor.
Animalul sacru: lipitoarea
Personalitate:
Racul este un profitor nesătul, al cărui unic scop în viaţă e să care în bârlog tot ce-i pică în mână. Este mai zgârcit şi mai apucător decât tot neamul hărciogilor la un loc. Se spune că ar fi diplomat, dar în realitate manipulează pe toată lumea ca să-şi rezolve interesele. Zâmbeşte graţios, înşiră verzi şi uscate şi joacă tot timpul teatru, fiind foarte popular printre cei gură-cască şi slabi de minte. Are mania de a coopta tot soiul de rataţi pe care îi psihanalizează sau îi îndoctrinează cu predici filozofice ori cuvântări patriotice. Îşi iubeşte casa, dar nu este lipit de ea. Ros de morbul vagabondajului, dispare periodic pentru diverse intervale de timp. Din nefericire, se întoarce mereu înapoi ... În dragoste este adeptul romantismului siropos şi leşinat. Asta, la început, căci mai devreme sau mai târziu va scoate la bătaie un nimicitor arsenal de tocare măruntă a nervilor: toane, nazuri, îmbufnări, bombăneli, bănuieli, accese masochiste şi şantaje sentimentale.

Pe scurt orice rac veritabil este:

* depresiv şi panicard
* credul
* ironic
* zgârcit şi profitor
* extrem de gelos şi posesiv

Meseria potrivită:
politician sau afacerist interlop (la alegere), poet,
cămătar, pitic de grădină.
Pizza magică: Quattro formaggi.
Medicamentul norocos: alcoolul

Concluziile pe care le-am tras eu: nu mă mai satur de bani pentru că sunt o hârcioagă(femininul de la hârciog), în jurul meu sunt numai tâmpiţi şi rataţi(aşa scrie mai sus, no offence), în general îmi place să vagabondez :))(probabil că aşa găsesc rataţii), ar trebui să mă reorientez profesional şi să devin interlop sau pitic de grădină, iar având în vedere că în perioada asta sunt puţin răcită ar trebui să iau “medicamentul norocos”: alcool. Mda…povestea vieţii mele.

vineri, 14 noiembrie 2008

Formal apology

Cu siguranţă există cineva out-there care consideră că ar trebui să îşi ceară scuze pentru ceva. Vă ajut eu. Uite ce am găsit:
(Click pentru mărire)
P.S.: Dacă cineva consideră că ar trebui să îşi ceară scuze faţă de mine, atunci aştept formularele completate la adresa de mail.

joi, 13 noiembrie 2008

Marius Pop top50 Dean Guitar Shredder Search

Ştiu că trebuia să scriu despre treaba asta de ieri dimineaţă de când am aflat(alţii mi-au luat-o înainte :P ) dar o să îmi fac “mea culpa”, îmi pun cenuşă în cap şi scriu azi.
O să încep într-un mod foarte “inteligent”: deci.... da... Marius Pop este “cul”. Felicitări Marius pentru că ai ajuns în top 50 Dean Shredder Search. Eu as your friend and fan :P sunt mândră de tine (şi de Sandu că te-ai luat în gură cu ăştia de pe site) şi m-aş bucura să ajungi şi între primii 15 iar în final să ne cinsteşti cu nişte Red Bull(de fapt ăsta e singurul motiv pentru care încă mai vorbesc cu tine şi cu Nina).
Ţin puminii în continuare şi oricum, indiferent de rezultate noi ştim deja ce poţi.

miercuri, 12 noiembrie 2008

Don't vote!

Se spune că e uşor să înveţi din greşelile altora.





P.S. Ca tot vorbeam de marketing un post mai jos.

marți, 11 noiembrie 2008

Sloganul electoral – ce e şi ce ar trebui să fie

Marketingul e o chestie absolut minunată atunci când, în primul rând îl aplici, şi în al doilea rând îl aplici bine. Marketingul îşi găseşte loc în aproape orice domeniu de activitate, de la clasica vânzare de bunuri şi servicii, la campaniile electorale ce ne dau bătăi de cap de câteva zile încoace. Cert este că dacă vrei să “vinzi” bine(ca şi politician vorbind), nu poţi să nu iei în considerare viziunea de marketing asupra întregii tale campanii electorale. Probabil că marea majoritate a candidaţilor ştiu asta deja şi iau legătura cu oameni de marketing care să le “contureze” campaniile, începând cu afişele, apariţiile publice, imaginea, discursurile, sloganul.... aaaaa, sloganul, atât de important, cuprinzător, simplu, de efect şi... de aiurea în cea mai mare parte a cazurilor.
Există anumite caracteristici ale sloganului de care persoana însărcinată cu realizarea acestuia trebuie să ţină cont. În cea mai simplistă viziune, sloganul este de fapt “un strigăt de luptă”, iar o definiţie mai complexă îl prezintă astfel: Sloganul constă într-un cuvânt sau grup de cuvinte, o expresie sau o propoziţie ce creează imaginea/personalitatea unui produs/serviciu, a unei firme ofertante, a unei persoane etc. El este parte componentă atât a mesajelor scrise cât şi a celor vizuale sau auditive, deobicei primul lucru care rămâne în mintea persoanelor vizate de slogan.
Sloganul asigură uniformitatea mesajelor transmise prin repetabilitatea sa într-una sau mai multe campanii. El subliniază ideea centrală a mesajului. Sloganul trebuie să fie: simplu, concis (să transmită o singură idee), memorabil, să identifice şi să diferenţieze elementul la care se referă(persoană, grup, produs, serviciu, firmă etc),să fie rezistent în timp etc.
Aşa ar trebui să fie un slogan, dar în politică, de cele mai multe ori sloganul are o conotaţie negativă şi semnifică utilizarea unui paravan atrăgător (cuvinte bine spuse şi des repetate) care ascunde absenţa conţinutului, atunci când “produsul” – adică politicianul – nu se ridică la nivelul sugerat de slogan.
Deci, ce am învăţat?
- sloganul trebuie să fie simplu, concis, memorabil, să diferenţieze.
- “produsul” trebuie să se ridice la nivelul sugerat de slogan, iar acesta din urmă trebuie şi el, să susţină “produsul”.
- trebuie să fie uşor de înţeles şi să surprindă esenţa mesajului şi chintesenţa “ofertei politice”.

Ce am învăţat eu după ce am văzut/auzit sloganele electorale a diverşi indivizi? Am învăţat că în ţara asta nu trebuie să fii bun în ceea ce faci ca să încasezi bani frumoşi. Adică nu trebuie să ai habar de ce însemnă marketing ca să profesezi în domeniu, dovadă stau următoarele slogane electorale folosite în această campanie sau în campaniile trecute, slogane “scremute” de minţile luminate ale marketingului românesc:
- Emil Boc Primarul tău – al cui? Mie nu îmi trebuie primar, ce să fac cu el? Eventual îl pun să îmi şteargă praful.
- Dorel Caprar - nu mai privi fericirea prin gaura cheii (Arad) (primar) – păi dacă eu privesc fericirea pe geam?
- Dumitru Oprea - Deschide Iaşiul (primar) – de ce? Sau cui? Sună cineva la uşă?
- Catalin Flutur - Primarul faptelor. Mergi cu el (primar, Botosani) – dacă mă ia în vacanţă mă duc.
- Codrin Ştefănescu - "Eliberaţi Bucureştiul!” – da e cumva Bucureştiul sub asediu?
- "Cristian Popescu Piedone luptă pentru tine! Acum doar în sectorul 4" – asta ce-i? Superofertă?
- Răzvan Murgeanu - "Prezent atât iarna, cât şi vara" – da primăvara şi toamna unde e? În Canada, acolo unde ne dorim cu toţii să fim? Ăsta funcţionează odată la 3 luni.
- "Mai bine, pentru mai mulţi" (PSD) – propagandism, populism...tipic.
- Codruţa Arvinte - "Încearcă şi cu o femeie!" – păi şi cei care au încercat deja, cu cine să încerce? Cu o vacă? ăsta e deja clasic.
- Constantin Simirad(CJ Iaşi) – “Prietenul nostru. Alesul nostru.” – adică un fel de “The One”, şi în plus lumea nu caută prietenii cu politicienii, caută pe cineva care să îi conducă.
- Matei Nicolae(PSD) – “Să ne PeSeDe oameni. Un om pentru toţi, un sprijin pentru fiecare” - 8-| un slogan prea frumos ca să fie adevărat.
- Octavian Bot(PD-L Oradea) – “Ardealul e mintea” – ...şi Moldova e cu... noi :) .
- Claudiu Pop(PSD+PC Oradea) – “Fără blat! M-am săturat!” – ăsta are probleme cu carbohidraţii.

......... şi lista poate continua aproape le infinit.
În încheiere, am să exemplific ce fel de slogan ar trebui să conceapă o echipă de marketing, şi ca să fiu sigură că cei care le-au conceput ştiu despre ce vorbesc am să iau exemple din SUA, ţara “mamă” a marketingului pe care noi îl aplicăm atât de prost. Astea au şi mesaj şi conţinut, în plus sună şi bine:
- Barack Obama – Change we can believe in
- Hillary Clinton - Help Make History
- Franklin Roosevelt - Happy Days Are Here Again
- Bill Clinton - Don’t stop thinking about tomorrow
- John Kerry - Let America be America Again.

I rest my case.

luni, 10 noiembrie 2008

De ce urăsc CFR-ul(nu echipa de fotbal)?

Primul şi cel mai pertinent motiv e cel legat de tarifele pe care le practică şi serviciile pe care le oferă în schimbul acestor sume. În principiu CFR-ul îţi ia cât mai mulţi bani, oferindu-ţi cât mai puţin.
Un alt motiv ar fi buzile infecte. Spun “budă” şi nu WC sau toaletă etc.,,întrucât singurul cuvânt care poate descrie “încăperea” este acesta: “budă”. Buda a ajuns să fie budă chiar şi la vagonul de dormit cls.1, unde un drum Oradea-Bucureşti şi retur costă 260lei. Chiar şi aşa WC-ul din vagonul de dormit e budă. Hârtia igienică se termină de la staţia 2, vasul de toaletă se înfundă, când intri calci într-o baltă de 3,14şat, în concluzie nici pentru 260lei nu primeşti mai mult decât o budă. Am pierdut orice urmă de înţelegere pentru CFR şi din cauza trenurilor pe care le numeşte impropriu INTERCITY. Păi cum de un intercity opreşte mai des ca un câine ce se uşurează la fiecare copac. Mintea mea bolnavă îşi imagina că dacă iau un bilet Buc.-Oradea la intercity, atunci trenu’ ăla va opri în Braşov-city, Sighişoara-city, Cluj-city, Oradea-city(astea fiind reşedinţe de judeţ) şi nu în Buşteni-inter, Rupea-inter, Blaj-inter etc., că dacă vroiam accelerat sau personal, atunci luam celebra “foame” şi plăteam jumate din bani. Cam aşa deci cu intercity ăsta, care e mai mult “inter” decât “city”.
Toată supărarea asta revărsată în acest post are evident o sursă: sursa e călătoria mea fulger până în Bucureşti şi înapoi folosind căile ceferiste. Drumul până acolo a fost cum a fost, deşi nu am reuşit să dorm prea bine nici la vagon de dormit, graţie şinelor minune ce îţi dădeau impresia că acuşi acuşi cazi în cap. Ce a fost cu adevărat horror a fost întoarcerea spre casă. Bilet cls.1 intercity. Mare mi-a fost mirarea când am constatat că prostia şi ţărănismul nu ţin cont de clasele de tren, adică sunt la fel de mulţi şi la cls.1 şi la cls.2. Am avut “plăcerea” de a călători la vagon comun aşa că pe lângă faptul că în mod constant sunt cel puţin 3 perechi de ochi ce se holbează cu nesimţire la tine, tot timpul e cineva care: strănută, tuşeşte, vorbeşte foarte foarte FOARTE tare, râde sau râgâie. Da, da... râgâie. Şi cum trenul venea din “buricul târgului”, acolo unde toată lumea păţeşte cele mai incredibile lucruri, am avut “plăcerea” de a asculta, involuntar(mi s-a terminat bateria la mp3-player) 100.000 de “inspirational life stories”.
Toate astea sunt doar câteva din motivele pentru care urăsc CFR-ul. Din păcate până când voi avea posibilitatea să călătoresc altfel încă îi mai suport.
P.S. În Bucureşti mi-am întărit convingerea că oamenii de acolo sunt cei mai primitori oameni din lume, zâmbesc tot timpul, sunt foarte drăguţi cu tine, au deosebit de mult bun simţ şi sunt foarte, foarte modeşti, deşi au toate motivele din lume să fie cu nasul pe sus, ceea ce nu sunt.........(NOT).

miercuri, 5 noiembrie 2008

Soluţii de proiectare şi consultanţă… EMO

Acum câteva zile am găsit un site al unei firme de proiectare şi consultanţă ce se numeşte EMOgroup. Am râs. Şi apoi am mai râs puţin. Oare cine a fost mintea sclipitoare din spatele numelui? Oare numele sugerează publicul ţintă al firmei? Oare firma are ca şi criteriu de angajare apartenenţa la “mişcarea “ emo? În fine... dacă eşti emo şi ai nevoie de servicii de arhitectură, urbanism, proiectare, planuri de afaceri, studii de fezabilitate etc., atunci EMOgroup e pentru tine! Mă gândeam dacă aş apela vreodată la o firmă care se numeşte aşa. Parcă şi văd: intrii pe uşa firmei, saluţi respectuos şi îi rogi să îţi prezinte oferta. Ăia din firmă mai că nu plâng, bineînţeles că stau pe întuneric şi au contur negru la ochi. Tu te uiţi peste ofertă şi realizezi că nu e ceea ce cauţi. Îi anunţi şi pe ei de asta spunându-le: “Mulţumesc, dar am realizat că oferta dvs. nu îmi oferă ceea ce caut.”, abia apuci să termini ceea ce ai de zis că persoana căreia i te adresezi scoate o lamă şi îşi taie venele. Ce să faci, era emo şi cuvintele tale au întristat-o, aşa că pleci mai departe şi de data asta cauţi alte firme, de genul ConstructGroup, DesignGroup, ProiectGroup, mă rog nici într-un caz firme ce încep cu EMO, că doar nu mai vrei şi alte victime.

vineri, 31 octombrie 2008

Despre greva profesorilor – că e la modă.

Dacă tot e un subiect încins, mă refer la greva profesorilor în cazul în care nu li se va mări salariul cu 50%, deşi nefiind întrebată de nimeni am hotărât să îmi expun şi eu punctul de vedere.
Este cât se poate de adevărat că nivelul salariilor din România este unul mizerabil, este adevărat că nu există nici un element care să îi atragă pe tineri înspre profesii didactice, este adevărat că unii din profesori sunt aproape muritori de foame şi că aprox. 800 lei pe lună poate primi, în unele cazuri şi un muncitor fără prea multă şcoală. Toate astea sunt adevărate şi justifică într-un fel atitudinea dascălilor. Dar există şi o altă faţă a situaţiei create: există profesori(cu toate gradele) cu salarii de 5-6000 lei, există cadre universitare(care ocupă şi posturi de conducere, de ex. decani) ce ajung să încaseze la sfărşitul lunii exorbitanta sumă de 15-20.000 lei, există profesori ce dau ore în particular, practicând “tarife” de 50-60 lei/oră, bani pe care nu îi declară. Întrebarea care mă macină pe mine e următoarea: e corect să mărim cu 50% salariile unor bugetari ce încasează astfel de venituri? toate astea în condiţiile în care salariile bugetarilor sunt, indirect, “finanţate” de restul populaţiei care lucrează în domeniu privat, cu salarii la fel de mici. Cum e posibil ca un manager de facultate, adică un decan, să câştige, în unele situaţii, mai mult decât un manager de firmă privată, atâta timp cât alţi profesori “mor de foame” pe salarii sub media pe ţară. În plus, o creştere salarială înainte de alegeri este clar o creştere salarială cu iz electoral, iar finanţarea pe termen lung a acestei creşteri este imposibilă în condiţiile economiei actuale. O altă reacţie interesantă la această cerere a fost reacţia celorlalţi bugetari care sunt şi ei gata, gata de o grevă dacă legea se aprobă, considerând situaţia un precedent. Exact asta mai lipseşte, o creştere cu 50% a salariilor tuturor bugetarilor. Personal, îl susţin pe Tăriceanu şi decizia lui de a nu aproba legea. Cred că cele două cuvinte: “susţin” şi “Tăriceanu” nu le voi mai folosi vreodată într-o propoziţie, dar de data asta fac o excepţie.
Dacă cineva m-ar întreba pe mine(bine, nu mă întreabă nimeni, da’ păreri pot să am) eu aş tăia puţin porţia “îmbuibaţilor” menţionaţi mai sus şi aş creşte salariile celor mai “nefericiţi”. E curios cum nimeni nu reacţionează atunci când nu îi sunt plătite orele suplimentare, sau când şeful său încasează mult mai mulţi bani decât i se cuvin, dar la umbra anonimatului sindical toată gloata e revoltată, nedreptăţită şi guralivă. Aşa că stimaţi domni profesori, din punctul meu de vedere, faceţi grevă, dar gândiţi-vă bine la motiv, gândiţi-vă dacă toţi profesorii din România merită acţiunea sindicală şi în primul rând învăţaţi să luaţi atitudine nu doar atunci când “javrele politice” aruncă un os.

marți, 28 octombrie 2008

Ce faci pe 5 noiembrie?

Ca şi proaspătă absolventă de Marketing aici mi-ar face plăcere să fiu pe data de 5 noiembrie 2008: Marketing in a brand-crazed world by Al Ries and Laura Ries. Motivele sunt multiple. Am să înşir câteva dintre ele. Un prim motiv ar fi faptul că orice ocazie în care poţi să asculţi un om mai deştept decât tine, e cu siguranţă o ocazie bună să înveţi ceva. Un altul ar fi cartea asta: “Positioning: The Battle for Your Mind”, scrisă de Al Ries&Jack Trout, o carte ce mi-a schimbat perspectiva. Dacă vrei ceasuri le iei din Elveţia, dacă vrei dişciplină mergi în Japonia, cauţi distracţia supremă, o găseşti la Rio în timpul festivalului, dacă vrei MARKETING, atunci cu siguranţă vorbim de SUA. Astea sunt doar câteva din motivele pentru care mi-ar face plăcere să pot lua parte la conferinţă. Pe de altă parte sunt conştientă de un lucru: nu voi fi acolo pe data de 5 noiembrie. Motivele sunt... din nou multe. Dar cel mai important motiv e următorul: 224 EUR + TVA. Asta vine undeva pe la 800 lei+transportul până la Bucureşti+o eventuală cazare pe undeva+ceva bani de buzunar = bine peste 1000 lei. Eu tocmai am terminat facultatea, un indiciu cum că nu îmi dau banii afară din casă, şi deci consider că ar fi un efort financiar mult prea mare în acest sens. Oare în cazul în care aş decide să fac efortul şi să ajung acolo, ar merita? Habar n-am, şi probabil nici nu voi afla prea curând. Mai există o chestie care mie îmi ridică o serie de semne de întrebare: de ce plata se face în favoarea S.C. “TV ANTENA 1” S.A. Oare cât din cei 224 EUR + TVA ajung în buzunarele lui Felix şi cât în buzunarele celor doi Ries?
Oricum, aştept noi şi noi conferinţe de genul, dar în primul rând aştept să pot şi eu lua parte la ele, dacă nu la conferinţa Ries, măcar la altele.
Untill dreams come true...have a nice day!

luni, 27 octombrie 2008

Credinţă sau prostie?

"De la înălţimea scaunului său amplasat lângă cel al doamnei Maria pe scena VIP-urilor, preşedintele Băsescu tresare la răstimpuri, ori de câte ori mulţimea de pelerini se calcă în picioare, lansând vaiete de durere în văzduh. Mai puţin cucernic, premierul Tăriceanu trage cu limuzina pe Dealul Mitropoliei aproape de spartul slujbei, intrând pe lângă rând în Catedrala proaspăt resfinţită. Pupă rapid icoanele şi iese pe altă uşă decât muritorii de rând, mai ales că aceasta dă fix în podiumul pe care-s cocoţaţi preşedintele şi membri marcanţi ai PD. Nu vrea să deranjeze slujba.

În gloata pestriţă de pelerini convieţuiesc măicuţe cuvioase care urcă Dealul Patriarhei de 15 ore în pas de melc şi „creştini deştepţi“, huiduiţi de mulţime, care-şi pun buzele pe moaşte în timp record: 15 minute. Sacoşa martor lăsată la coadă în epoca de aur s-a metamorfozat, pelerinii grăbiţi inventând sacoşa-copil. Cine nu are, poate să împrumute: câteva mămici îşi închiriază copilaşii persoanelor grăbite, trecându-i din mână în mână, apoi părinţii de împrumut apar brusc lângă gard implorând jandarmii să-i lase să treacă că le chiţăie pruncul în braţe de-atâta aşteptat: „Şefu lasă-mă să intru şi eu cu ăsta că e bolnav“.

Jandarmii cu frică de cele Sfinte fac o mică deschizătură în gard, lăsând-o să plonjeze fix în faţa raclelor cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi Cuviosului Apostol Pavel. Brusc, prin găurile de la gard se strecoară alte zece mame cu copii la sân. După ce mulţimea îi răstoarnă căruţul multiloc, un tătic revoltat dărâmă gardul: „Eee! Gata, m-am enervat. Da’ pe ele cum le laşi? Eu am tripleţi”. Ura mulţimii frustrate de valul de băgăcioşi se revarsă asupra unei nenorocite, care după ce a stat la coadă o jumate de zi e trimisă la poalele dealului s-o ia de la capăt cu aşteptatul: „Eu am stat la rând şi i s-a făcut rău mamei mele şi a trebuit să mă întorc înapoi. Probabil că oamenii nu ştiu că am fost la rând”.

O muiere din mulţime răcneşte: „ Aţi fost în faţă, de ce-aţi plecat? Şi eu aş vrea să mă duc la toaletă dar nu pot”. Alta: „Să stai la rând, că noi suntem de la ora opt de-aseară aicea. Dacă v-aţi sculat de la patru rândul vă e mai în spate”. Voci cârâie de peste tot: „Minte, nu-i adevărat, minte! Femeie mincinoasă. Vai de capul tău”.
" Continuare...

Aşa se manifestă oamenii cu frică de Dumnezeu, cinstiţii, cei fără păcate, bisericoşii. Asta în viziunea lor e credinţă iar câteva secunde atingând un morman de oase reprezintă pentru ei spălarea păcatelor. Nu respectul pentru semenii lor, nu bunul simţ şi compasiunea sunt lucruri în care merită să creadă, după care să se ghideze. E mult mai important un pelerinaj care a deviat de la scopul lui iniţial şi a degenerat într-un spectacol grotesc pe care orice om cu mintea limpede îl găseşte cât se poate de laic, nimic înălţător, nimic sfânt.

duminică, 26 octombrie 2008

De îţi alegi jobul? Pasiune sau bani?

Ieri am discutat cu câteva prietene despre următorul subiect: oare oamenii(în marea lor majoritate) îşi aleg un loc de muncă pentru bani sau pentru că le place ceea ce urmează să facă? Iar dacă îşi aleg locul de muncă doar pentru remuneraţie, pot fi ei întradevăr fericiţi, făcând 8-10 ore pe zi ceea ce nu le place deloc? Una din ele spunea că prietenul ei, deşi consideră că jobul lui e unul foarte stresant şi epuizant, este dispus să continue să lucreze acolo, doar pentru că este plătit foarte bine. I-am răspuns că eu nu aş putea face acest lucru. Consider că profesia sau meseria pe care ne-o alegem(sau ne alege ea pe noi) e o parte importantă din viaţa noastră şi în consecinţă trebuie să “ne vină bine”, ca o haină. Poate nu e cea mai bună analogie, dar cum ar fi să ai o pereche de pantaloni Marc Jacobs care îţi sunt foarte strâmţi, foarte scurţi, pe care tu îi porţi vara, dar ei sunt foarte, foarte groşi, iar tu mori de cald în ei, îţi sunt incomozi, dar ce mai contează, ideea e că toată lumea ştie că tu ai pantaloni scumpi şi “de marcă”, îţi merge bine. Mă gândesc că probabil la fel se simte un tânăr energic, spontan, comunicativ, plin de imaginaţie, care stă închis 10 ore pe zi într-un birou, la bancă şi câştigă bine peste salariul mediu pe ţară. El poartă în fiecare zi proprii lui “pantaloni Marc Jacobs”. Într-un fel e de înţeles de ce există atât de mulţi oameni nefericiţi în ţara asta, toţi sunt oameni pe care îi strâng pantalonii.
Să fim noi oare atât de trişti în interior încât să nu mai fim capabili să alegem pasiunea în defavoarea banilor?(şi ca să nu fiu prost înţeleasă, aici nu mă refer în a alege să murim de foame, pe un salariu mizer, dar făcând ce ne place, asta iese din discuţie). În fond există un echilibru în toate. O altă prietenă spunea că pentru a fi fericiţi la locul de muncă, profesia ar trebui să ne “vină bine” într-o proporţie de de cel puţin 50%. Asta înseamnă că e ok dacă suntem fericiţi 50%? Sau 50% fericire e deja prea mult în societatea de azi?
Mă uitam pe youtube la câteva discursuri ale unor absolvenţi de reputate universităţi(Yale, Cambridge, UCLA, Sorbona etc.), indiferent de specializarea fiecăruia, un lucru îi definea pe toţi: încrederea în sine, pasiunea cu care rosteau fiecare cuvânt, mândria că de mâine pot să schimbe lumea, speranţa că vor face lucrurile mai bine decât cei dinaintea lor. M-am gândit că genul ăsta de oameni nu au cum să se mulţumeacă cu 50%. Pe de altă parte, am avut ocazia să aud părerile unor absolvenţi de facultăţi din România. M-am întristat. Nu toţi, dar marea majoritate, habar nu aveau ce vor să facă în viitor. Mulţi dintre ei terminaseră o facultate aleasă de părinţi. Ei ar fi vrut inginerie, dar părinţii i-au “sfătuit” să facă Studii Europene argumentând cu replica: “lasă tată că asta se caută acuma, şi AICI se câştigă cel mai bine”. Bine, bine, şi dacă respectivului copil îi place fizica şi tu îl pui să înveţe legile europene? Cum o să îi explici peste câţiva ani de ce are probleme cu stresul, nu poate să doarmă noaptea, se ceartă cu şeful la servici, nu se înţelege cu soţia/prietena, nu are prieteni? Să fie oare din cauză că cel puţin 8 ore pe zi e înconjurat de oameni cu care nu are nimic în comun făcând chestii pe care le detestă şi la care nici măcar nu se pricepe? Probabil. Dar cui îi mai pasă atunci când ai conturi babane în bancă, ai o maşină “tare”, copii tăi nu pleacă în tabără la Predeal, ci în Laponia, ai vilă la munte, la mare şi în oraş, eşti respectat că ai titlul de “director” şi mergi la servici în costum. Păi probabil că ŢIE îţi pasă, că te strâng pantalonii Marc Jacobs aşa de tare că nici nu mai poţi să te scarpini unde te mănâcă. Te întrebi cine e de vină că porţia ta de fericire e acum sub 50%. Mama, tata, profesorul de ştiinţe sociale, societatea, şeful că te-a angajat, TU? Nu se ştie, probabil că toţi, într-o oarecare măsură. Mama şi tata că s-au gândit la ei şi nu la tine atunci când nu te-au lăsat să faci ingineria, profesorul că te-a trecut la examen, deşi tu ai fost pe lângă, societatea deoarece crează tipare şi izolează elementele ieşite din tipar, şeful că te-a angajat după un inteviu la care singura ta întrebare a fost: “ce include pachetul salarial?”, dar în special TU pentru că ai ales împotriva propriilor dorinţe şi pasiuni, te-ai lăsat condus de alţii, ţi-ai pierdut spiritul competitiv, ai uitat să mai crezi în tine şi te-ai mulţumit cu o porţie de fericire mai mică de 50%.

Ora de vară

Azi s-a schimbat ora. Am apucat să dorm mai mult cu o oră, iar alţii, după caz, au apucat să facă alte chestii. Nu ştiu despre restul lumii, dar pe mine m-a frământat ieri întrebarea: cine a inventat “ora de vară”? Nu cunosc exact motivul pentru care nu m-a interesat chestia asta înainte, dar azi m-am gândit să aflu câteva ceva despre DST(daylight saving time). Am să înşir câteva FAQs despre DST.
1. William Willett a “inventat” DST în anul 1905, în timpul micului dejun, când şi-a dat seama că un număr foarte mare de englezi dormeau o bună parte din ziua de vară.
2. DST a început să se aplice din anul 1907.
3. Se pare că trecerea “ora de vară” reduce consumul de energie.
4. Din punct de vedere economic, s-a constatat că vânzările sunt avantajate de DST.
5. Din punct de vedere a siguranţei publice, ţările care aplică “ora de vară”, au constatat că există o scădere a numărului de accidente cu 1,5% până la 2%.
6. Cineva şi-a pus întrebarea: dacă folosim DST, atunci care e adevăratul interval orar în care nu trebuie să stăm la soare?
7. O hartă cu ţările care folosesc DST:

vineri, 24 octombrie 2008

Ce vorbesc adolescenţii pe messenger

Am găsit un mirobolant articol pe un site dedicat ştirilor: Ştire. Cică o mare problemă în România e faptul că ăştia tinereii vorbesc pe messenger despre sinucidere şi sex. Site-ul cu pricina dă şi un exemplu concludent, cică două conversaţii purtate pe messenger între tineri:
Conversaţia 1:
Dana88: nu vreau sa mai fak nik, plm
iris_tzuca: miemi spui?
Dana88: miam tras feast 2 (film cu imagini de o violenta extrema nerecomandat tinerilor sub 18 ani)
iris_tzuca: tare, lam vzut
Dana88: dormi la mine azi?
iris_tzuca: nu pot
Dana88: dc?
iris_tzuca: k vine bunicamiu
Dana88: aha
Dana88: np
iris_tzuca: poate k maine
Dana88: da
Dana88: atuncia stau g
Dana88: sg
iris_tzuca: stai cu TkH (n.r. Tokio Hotel, formatie germana, emo)
Dana88: vreau sa ma deprim în plm!
iris_tzuca_tzuca: mâine 2gether
Dana88: mâine poate k nu mai sunt
iris_tzuca: st cuminte
Dana88: nu mai pot
Dana88: crek vreau sa mor
iris_tzuca: vdm maine (...)

Conversaţia 2:
gigiooo90: bna, am idul tau
anananana: sal
gigiooo90: uitema
anananana: wow, da tu numa dezbracat ai poze?
gigiooo90: nu asta vroiai
anananana: nu kiar acu
anananana: poate mai incolo
gigiooo90: lol da c t rusinezi?
anananana: nu e genul meu sa ma rusinez
gigiooo90: ia zi cnd ne vdm?
anananana: mâine. Da sa ramâna intre noi
gigiooo90: normal. u in mine si io in tine :)
anananana: plec de la ore... sper sa merite...
gigiooo90: merita. Mai vazut doar in pze
anananana: am vazut, da nu numai lungimea conteaza (...)

Da gravă problemă întradevăr. Cred că problema cu adevărat gravă e că genul ăştia de tineri nu au fost bătuţi suficient când au fost mici. Da nu-i târziu.
Nu ştiu cum se face că în lumea asta cu fundu’ în sus atrag atenţia doar cazurile sucite din societate, în timp ce tinerilor valoroşi şi cu potenţial nu li se acordă nici măcar o pagină de ziar.
P.S. Să explice cel care a scris articolul ce înseamnă “plm”, că noi ăştia care nu am ajuns la nivelul 3 al prostiei nu ştim ce înseamnă :) .

joi, 23 octombrie 2008

Campanie electorală







sursa: www.guerilla.gugulanul.com

Cele 5 nivele ale prostiei

Nivelul 1: Oamenii de treabă cărora nu le pasă de părerea altora.
Nivelul 2: Îngâmfaţii.
Nivelul 3: Oamenii care atunci când vorbesc/scriu folosesc “limbajul “ de messenger: gtg, tz, sh, pls etc.
Nivelul 4: Oamenii care nu ştie să scriie corect :) .
Nivelul 5: Vedetele care se laudă că sunt vedete, cu excepţia lui Chuck Norris.

miercuri, 22 octombrie 2008

10 Commandments from The Rock Bible

Acum câteva zile am primit un mail de la prietenuţa mea Gobitzi. Zicea ceva de “Cele 10 porunci ale rock-ului”. Sooo... dacă mai pasionează pe cineva muzica asta :), atunci să bage bine la cap. Le-am lăsat în english, că sună mai bine.

I. “Do not name your band after another current band’s song or album. Come to think of it, don’t name your band after any song or album. Nobody cares about your ‘good’ taste.”

II. “Turntables are not, nor have they ever been, a musical instrument.”

III. “Using your computer on stage means you’re as likely to be checking your e-mail as you are to be performing music.”

IV. “Never personally master your own recordings unless you really don’t want anyone to listen to them.”

V. “Everybody thinks they’re funny. Most people aren’t, especially soundmen.”

VI. “Few singers are allowed to drape scarves on microphone stands. You are not one of them.”

VII. “Rhythm guitar players should always look like they want to be somewhere else.”

VIII. “Those who figure they will play bass because it has two fewer strings than a guitar and is therefore easier to learn should probably just hold cases that hold guitars and basses.”

IX. “Singers who tell the audience to ‘Give it up for yourselves!’ should be attacked by hyenas.”

X. “Never spend more time on your hair than you would eating a modest-sized meal.”

The Rock Bible: Unholy Scripture For Fans & Bands is the brainchild of author/editor Henry Owings who is also the publisher of Chunklet. For more information visit: www.quirkbooks.com.


Nişte “metale grele” de final(nu, nu haur!!!) :

marți, 21 octombrie 2008

Asta-i viaţa



SURSA: www.wulffmorgenthaler.com

Profesorii din România

Azi pentru a mia oară, m-am lămurit că trăim în ţara nimănui. Nu doar că nimănui nu îi pasă de noi, mai mult, celor cărora ar trebui să le pese, fie întorc privirea, fie îţi mai dau odată în cap.
Am constatat că oamenii se plâng că statul îşi bate joc de ei. Ciudată atitudine, în condiţiile în care aceiaşi oameni, la locul lor de muncă, îşi bat joc de restul concetăţenilor. Să luăm un exemplu(îl voi numi aleator, deşi nu e). Profesorii s-au simţit lezaţi în momentul în care mărirea salariilor cadrelor didactice cu 50% nu a fost aprobată. De cealaltă parte, medicii(plătiţi din bugetul statului), se plâng că statul îşi bate joc de ei, prin salariile pe care le plătesc. Dar ce facem cu un medic care predă la facultate(să spunem la Cluj de exemplu)? El are motive de două ori mai întemeiate să fie nemulţumit, corect? El se poate plânge de o “dublă bătaie de joc”, corect? Nu! Incorect, pentru că marea majoritate a lor, merită această bătaie de joc! Şi am să relatez de ce. Am fost rugată de cineva(student) să fac rost de Legea Învâţământului(sau cum s-o numi ea). Avea nevoie de ea pentru a se documenta despre cadrul legislativ general în care ar trebui să îşi desfăşoare activitatea facultăţile/universităţile din ţară. Dorea să se lămurească vis-a-vis de anumite decizii care se iau la facultatea unde învaţă. Problema lor, a studenţilor, este că conducerea(scuzaţi cacofonia, dar având în vedere la cine se referă, nu mă sinchisesc să o corectez) facultăţii, pe scurt: îşi bate joc de studenţi. Nişte oameni care ar trebui să urmărească interesele studenţilor şi binele acestora, se pare că urmăresc interesele propriului buzunar şi binele propriului stomac. Somităţile în domeniu(mari doctori în medicină) consideră de cuviinţă să încaseze taxe peste taxe în aşa fel încât să poată să îşi deschidă... un mall(exemplu complet aleator, deşi nu e). Spre exemplu, orice(sau aproape orice) student din ţara asta are dreptul să se prezinte de 2 ori(când doreşte) la un examen, în mod gratuit, pentru ca apoi dreptul de a se prezenta la examen să se plătească, ei bine ei nu au acest drept. Orice student poate să aplice(şi probabil ar trebui susţinut) la un program Work and Travel, lor li se pun beţe în roate, pentru că probabil conducerea facultăţii suferă de anumite frustrări comuniste şi nu concepe ideea de liberă circulaţie. Să nici nu discutăm despre problema căminelor, a taxelor, a creditelor transferabile, a examenelor de tip pre-requisite, prezenţele, nesimţirea şi impertinenţa profesorilor(de cele mai multe ori abia intraţi în sistemul de învăţământ) etc. Toate astea erau probleme pe care studenţii respectivi doreau să le lămurească într-o şedinţă de Senat, după ce studiau Legea Învăţământului. Ei bine, această lege(în mod deloc surprinzător) e făcută în aşa fel încât deciziile, mai mult decât cretine ale unor “educaţi”, nu pot fi contestate(asta şi pentru că studenţii nu iau nici un fel de atitudine, de frica unor posibile repercusiuni din partea profesorilor), întrucât facultatea are autonomie 100%. Şi cum facultatea are autonomie, atunci fraierilor(studenţilor), ţineţi-vă bine, că încurând veţi plăti taxa pe aer. Şi uite că nişte oameni care pretind că sunt bătatia de joc a guvenului, sfidează bunul simţ prin propriile lor regului, îşi bat joc de studenţi şi de părinţii acestora, de oameni care muncesc la fel ca ei şi care nu sunt obligaţi să le susţină deplasările(în interes de serviciu!!!) la seminarii şi simpozioane internaţionale. Iată deci că în România NU există legi. Sau dacă există, sunt făcute de boi/vaci ce îşi împart între ei lucerna.
Eu propun ca acest gen de profesori să aibă pretenţii şi să se plângă atunci când:
1. Vor oferi serviciile la nivelul la care suţin că le oferă.
2. Îşi vor desfăşura activitatea ireproşabil.
3. Nu vor mai lua şpagă.
4. Nu vor mai teroriza studenţii.
5. Nu îşi vor mai trata studenţii ca pe nişte imbecili notorii(să nu uităm că şi ei au fost cândva studenţi). De cele mai multe ori, dragi profesori, aveţi studenţii pe care îi meritaţi.
6. Vor aplica sintagma: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.
7. ...şi nu în ultimul rând, vor fi oameni demni de respectul altor oameni.
Aşa că stimaţi domni profesori, cu tot respectul, cei care vă mai puteţi numi astfel, emigraţi în Canada, pentru că aici nu aveţi loc de lipitori. Restul, somităţile, profesor-doctorii, cei cu diplomele din hârtie igienică, dar puse în ramă de haur, geniile carpatine, stimabililor, vă doresc un singur lucru: să vă dea Dumnezeu un copil(sau doi, sau zece), care să ajungă la facultate şi împreună cu el, să înduraţi bătatia de joc a unor profesori ca dvs., bătaia de joc numită la momentul de faţă: sistemul de învăţământ superior din România.
Notă: Ca să nu existe nelămuriri, ţin să precizez că cele de mai sus nu se adresează tuturor profesorilor din această ţară, dar se adresează unei majorităţi destul de numeroase, iar dacă am spus cele de mai sus, am făcut-o în cunoştinţă de cauză. Asta am văzut ca student în România, un student care a mers la ore, a învăţat, de cele mai multe ori bine, şi-a respectat profesorii, dar a fost profund dezamăgit de lipsa de corectitudinte, de seriozitate şi respect a multora dintre ei. Şi da, consider că am dreptul să vorbesc ce şi cum doresc la adresa unor oameni care şi-au pierdut de multă vreme calităţile unor profesori adevăraţi, profesori pe care merită să îi priveşti cu admiraţie şi recunoştinţă, genul de oameni despre care, în curând vom citi în cărţile cu legende şi mituri. Ştie cineva despre ce vorbesc?

luni, 20 octombrie 2008

Noul VW Polo


Noul Volkswagen Polo este asteptat sa fie prezentat la inceptului anului viitor, mai precis in luna mai 2009, sugereaza surse din interiorul Volkswagen. Masina va impruta linia de design a Volkswagen Golf 6, noua generatie prezentata la salonul auto de la Paris de acum 2 saptamani.
Noul Volkswagen Polo va castiga in dimensiuni, iar designul sau va puncta la capitolul robustete si sportivitate. Masina este construita pe aceeasi platforma cu noul Seat seat Ibiza si imparte cu aceasta motorizarile. Versiunile de top vor fi dotate la interior cu navigatie prin satelit, touchscreeh sau sistem de asistare la parcare cu camera video pentru imagini din spate.
Sub capota noul Volkswagen Polo va fi dotat cu propulsoare pe benzina de 59 si 69 de CP in 3 cilindri, dar si cu diesele care continua pe linia “verde” BlueMotion.
La nivelul designului, noul Volkswagen Polo trebuie sa tina pasul cu concurenta, noile Ford ford-Fiesta (Mazda2) sau Renault Simbol, masini care pot intra mult in cotele de piata ale Volkswagen.(Sursa: www.infoportal.ro)

sâmbătă, 18 octombrie 2008

What's wrong with this picture?

Recrutarea pe site-uri online. Asta găseşti pe site-urile din România. Seriozitatea şi profesionalismul la ele acasă. Daţi click AICI pentru link-ul la site-ul cu pricina.

vineri, 17 octombrie 2008

Relaxare de week-end

Câteva reclame haioase de la Bud Light ca să ne descreţim frunţile în week-end. Enjoy!

1.Romantic.


2.What could go wrong?!


3.Asta-i cu sub subînţeles(cine nu înţelege faza cu “cut the cheese”, puţină documentare pe net).

joi, 16 octombrie 2008

C:\>Create world - sau cum a fost creat Universul(varianta 2.0)

Am primit un mail acum câteva zile de la Nina şi mi-am adus aminte de vremurile de programare in C++ şi cele 8-9 ore de informatică pe săptămână, din liceu. Acuma pentru informaticianul din noi, din fiecare, uite o variantă pentru Facerea(Geneza), alta decât varianta biblică:

La inceput a fost calculatorul. Si Dumnezeu a spus:
C:\>Let there be light!
Enter user id.
C:\>God
Enter password.
C:\>Omniscient
Password incorrect. Try again.
C:\>Omnipotent
Password incorrect. Try again.
C:\>Technocrat
And God logged on at 12:01:00 AM, Sunday, March 1.
C:\>Let there be light!
Unrecognizable command. Try again.
C:\>Create light
Done.
C:\>Run heaven_and_earth

And God created Day and Night. And God saw there were 0 > errors.
And God logged off at 12:02:00 AM, Sunday, March 1.
And God logged on at 12:01:00 AM, Sunday, March 2.
C:\> Let there be firmament in the midst of water and light.
Unrecognizable command. Try again.
C:\>Create firmament
Done.
C:\>Run firmament

And God divided the waters. And God saw there were 0 > errors.
And God logged off at 12:02:00 AM, Sunday, March 2.
And God logged on at 12:01:00 AM, Sunday, March 3.
C:\> Let the waters under heaven be gathered together unto one
place and let the dry land appear and
Too many characters in the specification string. Try again.
C:\>Create dry_land
Done.
C:\>Run firmament

And God divided the waters. And God saw there were 0 > errors.
And God looged off at 12:02:00 AM, Sunday, March 3.
And God logged on at 12:01:00 AM, Sunday, March 4.
C:\>Create lights in the firmament to divide the day from the night
Unspecified type. Try again.
C:\>Create sun_moon_stars
Done.
C:\>Run sun_moon_stars

And God separated the light from the darkness. The sun ruled over the day
and the moon and stars ruled over the night. And God saw there were 0
errors.
And God logged off at 12:02:00 AM, Sunday, March 4.
And God logged on at 12:01:00 AM, Sunday, March 5.
C:\>Create fish
Done.
C:\>Create fowl
Done.
C:\>Create cattle
Done.
C:\>Create creepy_things
Done.
C:\>Run fish, fowl, cattle, creepy_things

And God created the great sea monsters and every living creature that
creepth werewith the waters swarmed after its kind and every winged fowl
after its kind.
And God logged off at 12:02:00 AM, Sunday, March 5.
And God logged on at 12:01:00 AM, Sunday, March 6.
C:\>Now let us make man in our image.
Unspecified type. Try again.
C:\>Create man
Done.
C:\>Be fruitful and multiply and replenish the earth and subdue
it and have dominion over the fish of the sea and over the
fish in the sea and over every living thing that creepeth upon
the earth
Too many command operands. Try again.
C:\>Run multiplication
Execution teminated. 6 errors.
C:\>Insert breath
Done.
C:\>Run multiplication
Execution teminated. 5 errors.
C:\>Move man to Garden of Eden
File Garden of Eden does not exist.
C:\>Create Garden.edn
Done.
C:\>Run multiplication
Execution teminated. 4 errors.
C:\>Copy woman from man
Done.
C:\>Run multiplication
Execution teminated. 2 errors.
C:\>Create desire
Done.
C:\>Run multiplication

And God saw man and woman being fruitful and multiplying in Garden.edn
Warning: No time limit on this run. 1 > errors.
C:\>Create freewill
Done.
C:\>Run freewill

And God saw man and woman being fruitful and multiplying in Garden.edn
Warning: No time limit on this run. 1 > errors.
C:\>Undo desire
Desire cannot be undone once freewill is created.
C:\>Destroy freewill
Freewill is an inaccessible file and cannot be destroyed.
Enter replacement, cancel, or ask for help.
C:>\Help
Desire cannot be undone once freewill is created.
Freewill is a inaccessible file and cannot be destroyed.
Enter replacement, cancel, or ask for help.
C:\>Create tree_of_knowledge
And God saw man and woman being fruitful and multiplying in Garden.edn
Warning: No time limit on this run. 1 > errors.
C:\>Create good, evil
Done.
C:\>Activate evil
And God saw he had created shame.
Warning system error in sector E95.
Man and woman not in Garden.edn. 1 > errors.
C:\>Scan Garden.edn for man, woman
Search failed.
C:\>Delete shame
Shame cannot be deleted once evil has been activated.
C:\>Destroy freewill
Freewill is an inaccessible file and cannot be destroyed.
Enter replacement, cancel, or ask for help.
C:\>Stop
Unrecognizaable command. Try again.
C:\>Break
C:\>Break
C:\>Break

ATTENTION ALL USERS *** ATTENTION ALL USERS: COMPUTER GOING DOWN
FOR REGULAR DAY OF MAINTENANCE AND REST IN FIVE MINUTES.
PLEASE LOG OFF.
C:\>Create new world
You have exceeded your allocated file space. You must destroy old files
before new ones can be created.
C:\>Destroy earth
Destroy earth: please confirm.
C:\>Destroy earth confirmed
COMPUTER DOWN *** COMPUTER DOWN. SERVICES WILL RESUME SUNDAY, MARCH 8
AT 6:00 AM. YOU MUST SIGN OFF NOW.
And God logged off at 11:59:59 PM, Friday, March 6.

Responsabilii pentru criza economică


Rătăcind prin blogosferă am găsit un post care mi s-a părut fain de tot. Dacă tipu’ a scris fazele astea de la el atunci e foarte tare frate. Uite câteva exemple, iar pentru restul, consultaţi sursa:

"George W. Bush: Sadam Hussein, Al Qaeda and Iran. But we’ll prevail.

Bill Gates: Nu e vorba de o criză, ci de un mic bug al sistemului de operare care va fi remediat cu Service pack 2.

Vladimir Putin: Nu este nicio criză. Rusia are dreptul să se apere, să îşi apere interesele.

Traian Băsescu: Ion Iliescu !

Corneliu Vadim Tudor: Domnule, în calitate de sociolog vă pot spune că asta e o mizerie a găştii de mafioţi ai lui Traian Băsescu. Ascultaţi-mă pe mine că sunt gazetar bătrân şi nu mă sperie pe mine ăştia veniţi aici din deşerturile Mongoliei. Eu ştiu cine e de vină, m-a informat generalul Pârţescu, care este membru al partidului nostru; v-o spune un scriitor publicat în 12 limbi, inclusiv în limba maghiară: să-şi bage minţile în cap acest Tokes !

Andreea Marin: Mihaela Rădulescu.

Mihaela Rădulescu: Andreea Marin.

Valentin Stan: Domnule Tăriceanu, eşti varză. Look at me ! Nu, domnu’ Gâdea, n-au decât să mă dea în judecată ! Îi poftesc pe cei de la CNA să mă amendeze. Pentru că , domnu’ Gâdea, stimaţii noştri telespectatori au dreptul să ştie. Ascultaţi stimaţi telespectatori acest cântec, această bijuterie a lui Melu Ciumidagle, pe care nu au cum să o înţeleagă nişte cretinoizi ca cei din jurul lui Tăriceanu.

Elena Băsescu
: De vină este nişte oameni care nu vrea să vorbesc cu tine.

Horia Roman Patapievici
: Domnule meu, este absurd ceea ce susţineţi ! Unde vedeţi dumneavoastră criză ? Această juxtapunere de argumente scatologice şi consideraţii rectale sugerează cu totul altceva. Lăsaţi specialiştii să se pronunţe."

miercuri, 15 octombrie 2008

Who's your daddy? Cheloo.

Ieri s-a născut un “parazit” mai mic. Cheloo este tătic. Mi se pare o chestie cel puţin ciudată, având în vedere că mi-e foarte greu să mi-l imaginez pe acesta cu un copilaş. Oare ce va asculta băieţelul său înainte de culcare? :P Oricum să crească mare şi sănătos. În rest numai bine şi sunt mai mult decât convinsă că acest copil, cu siguranţă, nu va creşte ascultând manele.

Mihaela (nu) te ajută să te laşi de fumat?


Uite că promisiunea cu care îmbie Mihaela Rădulescu lumea să se lase de fumat, de pe blogul lui Zo(z)so, şi-a găsit şi un doritor(cel puţin unul). Este vorba despre măscăriciul Dani(unul din prezentatorii emisiunii “Dimineaţa cu Răzvan şi Dani”, de pe postul motanului Felix). Cică sunt împreună din iulie. OMG... oare unde se găsesc oamenii ăştia. Adevărul este că trebuie să fii deşteaptă rău să divorţezi pentru unul ca Dani ăsta. Anyway... no comment. Rădulesco lasă-ne...lasă-ne!!!

marți, 14 octombrie 2008

Subcultura urbană

Revin la ideea pe care o susţin de ceva vreme încoace: suntem o naţiune de ţărani de oraş. Orice din jurul nostru reflectă acest fapt: de la cum se îmbracă fetele pe stradă, cum vorbesc tinerii, ce scrie în ziare, cum se porcăie lumea la televizor, sau pe diverse bloguri, de la oamenii care ne conduc, până la aşa numitele “sclipiri artistice” ale unor imbecili cu pretenţii de artişti.
M-am “delectat” aseara pe blogul îmbăloşatului de la Antena, Victor Ciutacu, unde e în toi scandalul între el şi Huidu. M-am îngrozit de ce pot să scoată pe gură, doi oameni care au anumite pretenţii. Nu că m-aş aştepta la prea multe din partea lui Ciutacu(un demagog, căruia nu i s-au descoperit încă interesele), dar totuşi, să arunci cu rahat în halul ăsta în oameni, e de o speţă prea joasă chiar şi pentru Bucureşti. O chestie curioasă la români, în general, e faptul că suferă de o gravă miopie(cred că e genetică problema). Se pare că nimeni nu vede parul din ochiul lui, dar vede scama din ochiul altuia. Şi mai e o chestie: întreg poporul ăsta şi-a pierdut orice urmă de decenţă. Om fi noi latini, dar să îţi speli izmenele în public ori de câte ori ai chef a devenit deja neinteresant pe la noi. Să vezi oameni care se ţigănesc pe stradă e la ordinea zilei. Să nu mai existe nici un gram de decenţă în vorbire şi comportament la şcoală, la servici, pe stradă, în familie, cu prietenii, nicăieri; cu toţii răbufnim, mai vorbim vrute şi nevrute(ne descărcăm pe bloguri personale), dar chiar oriunde, oricum, oricând?! Să se fi oprit trenul cu proşti în toate gările din România? Lumea îi critică pe bună dreptate pe americani din diverse motive: că sunt mediocri în orice, că sunt inculţi şi îngâmfaţi. Însă în cele 3 luni cât am stat printre americani mediocri şi inculţi, ştiţi ce nu am găsit: ţărani de oraş şi vulgaritate excesivă. M-au agresat, însă, vizual şi auditiv de cum am intrat înapoi în ţară.
Există o reclamă la Petrom care zice ceva de genul: “România va creşte în timp prin bun simţ şi responsabilitate”. Eu nu cred că în România mai există bun simţ şi responsabilitate.

  © Blogger template 'Sunshine' by Ourblogtemplates.com | Distributed by Blogger Blog Templates of the Fractal Blog Network 2008

Back to TOP