Studenţi fără studenţie

Ieri seară am râs. Da am râs, nu glumă. Am râs cu şi de nişte oameni care au avut studenţie, cu alte cuvinte au terminat facultatea undeva prin `97-`98, înainte să existe copiatul cu handsfree, lounge-uri, wireless, termenele:piţipoancă şi cocalar, Multiplex, training-uri la angajare, iPod, sistemul de credite transferabile, mall-uri, bere la 0,33, hypermarket-uri şi cafenelele benzinăriilor OMV etc. În comparaţie cu studentul de azi, studentul de atunci nu avea multe chestii, dar avea un lucru... studentul avea viaţă de student. Şi ca o consecinţă directă a acestui fapt, oamenii ăştia au ce povesti, mă da AU ce povesti, cât pentru 100 de ani. Păi ar fi şi culmea să nu aibă ce povesti când aveau prieteni cu care împărţeau ceva mai mult decât un pachet de ţigări şi câteva sticle de Jack într-un club „dă’ fiţe“. Împărţeau cele mai tâmpite şi haioase întâmplări, la mare faceau chefuri pe plajă, mergeau „cu cortu’“ fără cort, împărţeau o cameră de cazare 8-10 inşi, se distrau la Balul Bobocilor, erau nebuni, spontani, distractivi, suportau miştourile fără supărare... erau tineri. Pentru toate astea sunt oamenii pe care îi invidiez cel mai mult din lume. Sunt totuşi norocoasă dintr-un punct de vedere: am avut ocazia să am măcar ani de liceu adevăraţi, dacă nu studenţie. Noul sistem de învăţământ universitar Bologna mi-a furat cei mai frumoşi ani din viaţă, mie şi altor câteva sute de mii de studenţi care “beneficiază” de el. Păi cum fratele meu să îţi mai trăieşti anii de studenţie, cum să îţi mai faci prieteni adevăraţi în 3 ani în care faci şcoala cum o faci(unii), iar absolut din toate părţile urlă la tine “câmpul muncii”, adică statul care te vrea cu venit impozabil? În timpul facultăţii colegii mei(marea majoritate), erau preocupaţi cu business-ul (propriu sau a lu’ tata), cu joburile lor “importante” de la bancă sau vânzarea de căcaturi la ceva tejghea similară cu cea a băncilor, marea majoritate erau preocupaţi de orice altceva mai puţin de învăţat, ca atare au trecut prin facultate ca Vodă prin lobodă şi au ieşit mai proşti decât au intrat. Colegii mei nu mergeau cu cortul că ei nu “doarme” decât la hotel de cel puţin 3 stele, la mare nu ies seara pe plajă că e chef în clubu’ dă fiţe, ei nu “bea” bere că râgâie de la ea şi nu râd la glumele cu proşti, că se simt atacaţi în mod direct... colegii mei(nu toţi, dar marea majoritate) mi-au fost doar atât: COLEGI. Bine că am avut parte de prieteni nebuni şi frumoşi din alte direcţii.
Există totuşi, o plăpândă minoritate, câţiva norocoşi care pot spune că încă mai duc o viaţă “de student”. Ei încă ştiu care sunt lucrurile importante ale tinereţii. Ei ştiu că dacă începi să îmbătrâneşti la 20 de ani s-ar putea să trăieşti pentru nimic, s-ar putea să ajungi la 65-70 de ani, să priveşti înapoi şi să îţi pară rău că atunci când ai avut şansa să fii “nebun”, nu ai profitat de ea.
Trecutul e hrana prezentului, iar când oala trecutului e goală, prezentul moare de foame, iar viitorul e... trist.

Profesorii din România

Azi pentru a mia oară, m-am lămurit că trăim în ţara nimănui. Nu doar că nimănui nu îi pasă de noi, mai mult, celor cărora ar trebui să le pese, fie întorc privirea, fie îţi mai dau odată în cap.
Am constatat că oamenii se plâng că statul îşi bate joc de ei. Ciudată atitudine, în condiţiile în care aceiaşi oameni, la locul lor de muncă, îşi bat joc de restul concetăţenilor. Să luăm un exemplu(îl voi numi aleator, deşi nu e). Profesorii s-au simţit lezaţi în momentul în care mărirea salariilor cadrelor didactice cu 50% nu a fost aprobată. De cealaltă parte, medicii(plătiţi din bugetul statului), se plâng că statul îşi bate joc de ei, prin salariile pe care le plătesc. Dar ce facem cu un medic care predă la facultate(să spunem la Cluj de exemplu)? El are motive de două ori mai întemeiate să fie nemulţumit, corect? El se poate plânge de o “dublă bătaie de joc”, corect? Nu! Incorect, pentru că marea majoritate a lor, merită această bătaie de joc! Şi am să relatez de ce. Am fost rugată de cineva(student) să fac rost de Legea Învâţământului(sau cum s-o numi ea). Avea nevoie de ea pentru a se documenta despre cadrul legislativ general în care ar trebui să îşi desfăşoare activitatea facultăţile/universităţile din ţară. Dorea să se lămurească vis-a-vis de anumite decizii care se iau la facultatea unde învaţă. Problema lor, a studenţilor, este că conducerea(scuzaţi cacofonia, dar având în vedere la cine se referă, nu mă sinchisesc să o corectez) facultăţii, pe scurt: îşi bate joc de studenţi. Nişte oameni care ar trebui să urmărească interesele studenţilor şi binele acestora, se pare că urmăresc interesele propriului buzunar şi binele propriului stomac. Somităţile în domeniu(mari doctori în medicină) consideră de cuviinţă să încaseze taxe peste taxe în aşa fel încât să poată să îşi deschidă... un mall(exemplu complet aleator, deşi nu e). Spre exemplu, orice(sau aproape orice) student din ţara asta are dreptul să se prezinte de 2 ori(când doreşte) la un examen, în mod gratuit, pentru ca apoi dreptul de a se prezenta la examen să se plătească, ei bine ei nu au acest drept. Orice student poate să aplice(şi probabil ar trebui susţinut) la un program Work and Travel, lor li se pun beţe în roate, pentru că probabil conducerea facultăţii suferă de anumite frustrări comuniste şi nu concepe ideea de liberă circulaţie. Să nici nu discutăm despre problema căminelor, a taxelor, a creditelor transferabile, a examenelor de tip pre-requisite, prezenţele, nesimţirea şi impertinenţa profesorilor(de cele mai multe ori abia intraţi în sistemul de învăţământ) etc. Toate astea erau probleme pe care studenţii respectivi doreau să le lămurească într-o şedinţă de Senat, după ce studiau Legea Învăţământului. Ei bine, această lege(în mod deloc surprinzător) e făcută în aşa fel încât deciziile, mai mult decât cretine ale unor “educaţi”, nu pot fi contestate(asta şi pentru că studenţii nu iau nici un fel de atitudine, de frica unor posibile repercusiuni din partea profesorilor), întrucât facultatea are autonomie 100%. Şi cum facultatea are autonomie, atunci fraierilor(studenţilor), ţineţi-vă bine, că încurând veţi plăti taxa pe aer. Şi uite că nişte oameni care pretind că sunt bătatia de joc a guvenului, sfidează bunul simţ prin propriile lor regului, îşi bat joc de studenţi şi de părinţii acestora, de oameni care muncesc la fel ca ei şi care nu sunt obligaţi să le susţină deplasările(în interes de serviciu!!!) la seminarii şi simpozioane internaţionale. Iată deci că în România NU există legi. Sau dacă există, sunt făcute de boi/vaci ce îşi împart între ei lucerna.
Eu propun ca acest gen de profesori să aibă pretenţii şi să se plângă atunci când:
1. Vor oferi serviciile la nivelul la care suţin că le oferă.
2. Îşi vor desfăşura activitatea ireproşabil.
3. Nu vor mai lua şpagă.
4. Nu vor mai teroriza studenţii.
5. Nu îşi vor mai trata studenţii ca pe nişte imbecili notorii(să nu uităm că şi ei au fost cândva studenţi). De cele mai multe ori, dragi profesori, aveţi studenţii pe care îi meritaţi.
6. Vor aplica sintagma: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.
7. ...şi nu în ultimul rând, vor fi oameni demni de respectul altor oameni.
Aşa că stimaţi domni profesori, cu tot respectul, cei care vă mai puteţi numi astfel, emigraţi în Canada, pentru că aici nu aveţi loc de lipitori. Restul, somităţile, profesor-doctorii, cei cu diplomele din hârtie igienică, dar puse în ramă de haur, geniile carpatine, stimabililor, vă doresc un singur lucru: să vă dea Dumnezeu un copil(sau doi, sau zece), care să ajungă la facultate şi împreună cu el, să înduraţi bătatia de joc a unor profesori ca dvs., bătaia de joc numită la momentul de faţă: sistemul de învăţământ superior din România.
Notă: Ca să nu existe nelămuriri, ţin să precizez că cele de mai sus nu se adresează tuturor profesorilor din această ţară, dar se adresează unei majorităţi destul de numeroase, iar dacă am spus cele de mai sus, am făcut-o în cunoştinţă de cauză. Asta am văzut ca student în România, un student care a mers la ore, a învăţat, de cele mai multe ori bine, şi-a respectat profesorii, dar a fost profund dezamăgit de lipsa de corectitudinte, de seriozitate şi respect a multora dintre ei. Şi da, consider că am dreptul să vorbesc ce şi cum doresc la adresa unor oameni care şi-au pierdut de multă vreme calităţile unor profesori adevăraţi, profesori pe care merită să îi priveşti cu admiraţie şi recunoştinţă, genul de oameni despre care, în curând vom citi în cărţile cu legende şi mituri. Ştie cineva despre ce vorbesc?

10(sau 1000) de motive ca să îţi petreci vacanţa în străinătate

1. 430 euro (hotel de ***) am plătit eu pentru o săptămână în Turcia cu all inclusive; 1473.13 RON (hotel de ***), doar cazare au plătit deştepţii care au stat 5 nopţi la Mamaia.
2. La noi te plictiseşti în hotel, la alţii ai excursii opţionale, animation team în hotel, bazaruri interesante, obiective turistice bine exploatate etc.
3. La noi sunt gropi, la ei sunt autostrăzi.
4. La ei te respectă portaru’, recepţionera, vânzătoarea, camerista, şoferu’ de microbuz, barmanu’, poliţistu’ etc., la noi nu te respectă nici drequ’.
5. La noi plăteşti la fel şi dacă eşti student/elev şi dacă eşti top manager, la ei te cred pe cuvânt că eşti student şi îţi dau bilet cu preţ redus.
6. La ei ai all inclusive, la noi ai shit inclusive.
7. La ei oamenii ştiu să folosescă toaleta(a se citi “nimeresc prin gaura de la colacul de WC”), şi trag apa, la noi nu nimeresc nici măcar pe colac, iar dacă tragi apa s-ar putea să te speli pe picioare.
8. La noi e plin de ţărani şi ţărănci(a se vedea o poză puţin mai jos), la ei... nu, sau dacă sunt, sigur sunt români sau bulgari.
9. La ei lumea îţi zâmbeşte în timpul conversaţiei, românii nu ştiu ce e ăla “zâmbet” şi la ce foloseşte.
10. Lumea e în general civilizată, noi nu ştim ce înseamnă civilizaţie.

Reguli de bună purtare atunci când... copiezi

Întrebare: Cine e mai prost decât une elev care copiază la Bac?
Răspuns: Câteva zeci de elevi care vor să copieze la Bac, da’ nu ştiu cum.
Ieri seară am asistat la o adevărată dezbatere ce avea ca temă Bacul din anul ăsta. Se pare că un număr foarte mare de lucrări, atât din Bucureşti, cât şi din restul ţării, aveau aproape trase la xerox răspunsurile la subiectul nr.1(ceva poezie de Nichita Stănescu). Deştepţii ăştia de elevi au copiat cuvânt cu cuvânt răspunsurile din X culegeri de texte comentate, fără măcar să se sinchisească să mai schimbe câte o frază pe ici pe colo. Ţeapa cea mai ţeapă a fost că o parte din răspunsuri nici măcar nu erau corecte :)) , deci le-au copiat degeaba. Păi cât de goală trebuie să îţi fie cutia craniană ca după 4 ani de liceu să nu poţi fi în stare să copiezi ceva fără să fie bătător la ochi? Asta ca să nu mai vorbim de pretenţii de a învăţa ceva! În consecinţă, profesorii care au descoperit “minunatele” lucrări au refuzat să le corecteze şi şi-au dat demisia din comisiile de Bac. Elevii nu vor păţi nimic(evident), pentru că nu au fost prinşi asupra faptului, dar profesorii supraveghetori vor fi traşi la răspundere.
Am de făcut o declaraţie(a trecut, aşa că nu mai contează, hai să spunem adevărul): am dat şi eu Bacul(duuuh 8-) ), pe cuvât că supraveghetorii au fost de treabă(nu în aşa hal încât să fie debandadă sau să se copieze cu cărţile pe masă, dar nu au stat cu cuţitu în mână), pe cuvânt că au fost şi colegi(aici mă includ şi pe mine) care au mai tras cu ochiu’ în stânga sau în dreapta sau care au mai şoptit la unul sau la altul(ader şi la categoria asta), dar pe cuvânt dacă a fost cineva întratât de prost încât să copieze cuvânt cu cuvânt de la coleg sau dintr-o culegere, sau întratât de prost încât să fie cu gura mare şi să declare sus şi tare, în timp ce iese din şcoală: “cât de bine am putut copia în timpul Bacului!”.
Nu ştiu ce să zic, probabil că dacă nu eşti în stare să menţii totul la un nivel de bun simţ, probabil că îţi meriţi soarta. Elevii/studenţii au copiat din totdeauna şi vor copia în continuare, dar nu toţi ştiu cum să facă asta. Pe bune că îi respect pe cei care sunt în stare să copieze la un examen. Şi pentru asta trebuie să fi citit măcar cursul, ca să şti de unde iei răspunsurile, sau trebuie să îţi fi făcut nişte fiţuici, la care ai pierdut ceva vreme, poate chiar ai învăţat ceva. Din punctul meu de vedere şi copiatul se supune(sau ar trebui) unor reguli(Notă: probabil că nici un profesor nu va fi de acord cu mine, dar îi înţeleg, doar ei sunt “poliţia” copiatului :P) :
1.Să fie un copiat de bun simţ – adică nu unul cuvât cu cuvât sau paragraf cu paragraf;
2.Elevul/studentul să îşi aducă şi el contribuţia le cele scrise – adică să trecă informaţia prin filtrul propriu;
3.Să nu fie făcut ostentativ şi într-un mod sfidător la adresa profesorului – în fond ideea e ca proful’ să NU te prindă/vadă;
4.Să nu sifonezi la toată lumea: cât de fraier e proful că nu te-a văzut sau cât de tare a fost că te-a “lăsat” să copiezi – nu de alta, dar s-ar putea ca profesorul să fie tras la răspundere şi nu e bine să îi dai în cap celui care ţi-a întins o mână;
5.Să ai atâta bun simţ încât să te limitezi la o notă rezonabilă, nu 9 sau 10 – în fond, nu ai nici un merit pentru asta, şi sunt alţii care chiar au învăţat(contrar opiniilor celor care se bazează pe copiat: cei care învaţă nu sunt nici fraieri, nici proşti);
6.Dacă vrei să copiezi, copiază cu fiţuici sau direct din materialele didactice(the old school way), nu te da mare că ai copiat cu hands-free – asta nu mai e copiat, e “dictare”, şi unii s-ar putea să aibă mari probleme în ceea ce priveşte scrisul după dictare(pentru că probabil au copiat şi la lecţiile din clasele 1-4).
Concluzia mea e următoarea: viitorii absolvenţi de liceu nici xeroxuri nu se pot face, că nu xeroxează ce trebuie.Ţara asta nu are nici un fel de viitor, de fapt, viitorul sună bine... pentru alţii.