Bacu’ cu 3 probe şi... alte idei "geniale"

Probabil sătui să aplice de fiecare dată vorba genială din Caragiale: “Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimic!”, genialii din Ministerul Învăţământului(în frunte cu geniala principală: Ministresa Abramburica) s-au gândit să revizuiască şi să şi schimbe ceva. Şi uite aşa au schimbat vrabia din mână pe cioara de pe gard. Adică intenţionează să schimbe Bacalaureatul vechi pe o variantă nouă de Bac, ce să conţină doar trei probe de evaluare. Bravo măi nene. În ritmul ăsta în 2-3 ani îl scoatem de tot, scoatem şi capacitatea/testele naţionale(sau cum s-or mai numi), scoatem tezele, admiterile, de orice fel, examenele din sesiuni, examenul de licenţă, dizertaţie şi doctorat şi le schimbăm pe toate cu o formă nouă de trecere de la o etapă la alta: şpaga directă. Şi uite aşa, nu ăla mai dăştept va trece mai departe, ci ăla mai potent financiar. Mă, da voi stimabililor miniştrii şi funcţionari din cadru’ Ministerului de Dezvăţământ, nu trebuie să mă luaţi neaparat în serios, zic şi eu. Voi puteţi să propuneţi orice altă variantă vă taie vouă capul, şi tot voi să vă miraţi câţiva ani mai târziu de ce se bat cretinii în şcoli, de ce trebuie 7 gardieni şi 3 jandarmi la intrarea în licee, de ce toţi tembelii au diplomă de facultate şi de ce angajatorii nu îşi găsesc ocupanţi adecvaţi pentru posturile vacante. Păi cum de ce? Pentru că toţi idioţii pe care i-aţi lăsat voi să treacă prin şcoală, exact ca Vodă prin lobodă, sunt acum în ipostaza de a face fiţe la angajare, când ei trebuiau, cel mult, să păzească un şantier, să spele o budă sau să vândă ceapă în piaţă.

Comunismul cu faţă capitalistă

Iată că din nou Autorităţile şi Consiliile patriei îşi umplu ordinea de zi cu probleme “importante”. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, aceeaşi care dormea atunci când s-a importat, din Irlanda, carnea de porc infestată cu dioxină, şi CNA-ul, care în general împute scaunele pe care putrezesc membrii săi, acelaşi CNA care nu se sesizează cu privire la emisiunile dezgustătoare de pe Acasă, Antena 1, OTV, B1 etc., aceste două "instrumente" ce luptă “în folosul” cetăţenilor, ne cheltuie banii publici ca să ce? Ca să interzică reclama anumitor branduri(Coca – Cola, Nestlé, Burger King, Ferrero, General Milks, Mars, Kraft, Unilever şi Star Foods) ce are ca ţintă copii mai mici de 12 ani. OK, am studiat la cursuri despre nivelul de etică al unei reclame adresate unui public foarte tânăr, sau moralitatea din spatele unui spot ce foloseşte imaginea unor copii şi despre cum Franţa a interzis acest lucru, pentru a diminua vânzarea de produse nesănătoase, în rândul copiilor. Am să spun aici, ce am spus şi atunci când am discutat prima dată acest subiect. Nu văd nici o problemă în a face reclame adresate copiilor, sau care folosesc imaginea unui copil, indiferent de produsul pe care il promovează(spun indiferent de produs, fiind conştientă de ce înseamnă asta). Din punctul meu de vedere pot să pună faţa unui copil şi pe un pachet de ţigări, pe o drujbă, pe plicul de bicarbonat, sau pe cutia de cuţite. Ştiţi de ce? Pentru că eu cred un lucru. Cred că există o autoritate ce ar trebui să protejeze copii de aceste produse nocive lor, o autoritate mai presus decât CNA-ul şi ANPC-ul, şi mă refer aici la părinţi. Iar în ceea ce priveşte reclama televizată, cred că oamenii, în special adulţii, ar trebui să fie învăţaţi să nu ia de bună ceea ce văd în reclame, să privescă spotul ca pe o “lucrare de artă” ce reflectă frânturi ale realităţii filtrate prin imaginaţia “artistului”, şi nu ca pe o colecţie de informaţii nepreţioase şi veridice, oferite consumatorului, într-un mod dezinteresat şi sincer, de către purtătorii brand-ului respectiv. Reclama nu spală creiere, decât creiere netezite în prealabil.
Sunt total împotriva ideei de a interzice diverse lucruri, doar pentru a proteja un om de propriile sale acţiuni. Publicul nu e format din zombi cărora la dictezi în ce direcţie să o ia, la dreapta sau la stânga, ca să nu cadă în groapă; publicul trebuie să ştie de existenţa “gropii”, dar nu îi trânteşti un zid în faţă ca să nu cadă în ea. Dacă vrei să ai un public educat, nu îi băga şcoala pe gât, ci arată-i beneficiile învăţării, vrei să eradichezi obezitatea, nu interizce sarea, zahărul şi grăsimile, ci explică oamenilor ce înseamnă pentru inima lor o “povară” de 150 de kg, vrei să civilizezi populaţia, nu pune poliţiştii să ia oamenii la bătaie pe stradă, ci acordă-le respectul cuvenit şi ascultă-le necazul, poate afli motivul nemulţumirii lor. Oamenii trebuie lăsaţi să aleagă, dar trebuie să o facă în cunoştiinţă de cauză. Conştientizarea problemei şi nu interzicerea cauzei, generează rezolvarea acesteia. În acelaşi sens, vreţi copii mai sănătoşi, educaţi-le părinţii. Explicaţi-le de ce sportul e important pentru copii lor, de ce fructele şi legumele sunt sănătoase, de ce televizorul şi internetul sunt resurse de aur, atunci când sunt folosite de un copil sub directa supraveghere a părinţilor, şi de ce până la o anumită vârstă părinţii trebuie să aleagă pentru copii lor, dar fără a ignora opinia acestora, consultându-i. De ce să îi dai unui om peşte ca să nu moară de foame, mai bine învaţă-l să pescuiască. E drept că efortul din spatele unor astfel de acţiuni e exponenţial mai mare, dar rezultatele pe termen lung vor fi direct proporţionale cu efortul.
Credeţi că lipsa chipsurilor sau a sucurilor carbogazoase din şcoli, îi determină pe copii să nu le mai consume? Dacă nu le iau din şcoală le vor cumpăra de la chioşcul din faţa şcolii, sau şi mai grav, poate mulţi dintre ei nu vor mânca nimic, pentru că părinţii lor sunt prea ocupaţi să le facă un sendviş sau să le acorde un minim de interse şi educaţie privind sănătatea lor.
Am citit articolul care spunea că: “un program lansat ieri la Palatul Parlamentului, pentru reducerea gradului de obezitate în rândul copiilor, îi va interzice liderului mondial pe piaţa răcoritoarelor, Coca-Cola, să îşi promoveze produsele nesănătoase în rândul copiilor sub 12 ani.
Nici Nestlé, Burger King, Ferrero, General Milks, Mars, Kraft, Unilever şi Star Foods - o companie a PepsiCo - nu vor mai avea voie să realizeze publicitate pentru copiii sub 12 ani, după ce vor semna "Codul etic pentru publicitate adresată copiilor".
Astfel, companiile semnatare ale "Codului etic pentru publicitate adresată copiilor" nu vor mai putea face publicitate către copiii sub 12 ani la produsele alimentare, exceptând produsele care îndeplinesc criterii nutriţionale specifice bazate pe dovezi ştiinţifice acceptate sau pe ghiduri nutriţionale naţionale şi internaţionale. În cazul în care nu respectă prevederile, companiile care au semnat acest Cod etic pot fi sancţionate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi de Consiliul Naţional al Audiovizualului, potrivit legii.”. Vor fi sancţionaţi de cine? De cei care pe vremea lu’ ceaşcă mâncau salam de soia şi acum nu îl mai mânâncă, deoarece e modificat genetic şi are E-uri, cei care pe vremea aia se uitau la TV “la bulgari” şi “la unguri”, îşi doreau o media liberă şi acum o cenzurează(prost), tot ăia care se bat cu pumnii în piept că au ieşit în ’89 în stradă ca să lupte pentru “libertate”, iar acum ei aleg “libertatea” pentru alţii.
Viaţa, în general, îţi oferă opţiuni, bune şi rele, viaţa nu te “protejează” de cele rele, dacă dai cu capu’, înseamnă că asta ai ales.
Oamenii nu trebuie protejaţi excesiv, iar “prostimea”(aşa cum o văd unii) trebuie învăţată să aleagă CORECT.

Aberaţii de sezon

În perioada asta am o lipsă acută de inspiraţie şi de ocupaţie de altfel. De când cu norii adunaţi pe cer şi vremea mohorâtă am intrat într-un soi de hibernare neuronală. Nu am mai citit ziare, nu am mai văzut ştiri şi nu am mai ascultat radioul, aşa că sunt oarecum ruptă de realitatea înconjurătoare. Am avut parte de 5 zile de plictiseală maximă, combinată cu o lene cruntă şi o lehamite de lumea înconjurătoare. Asta e starea mea de decembrie şi probabil că o să mă ţină cam până în preajma Revelionului, cu o mică pauză pentru primit/dat cadouri. Totul a început odată cu week-end-ul prelungit de 1 Decembrie, ultimul week-end electoral. Asta e o veste bună, însemnând că de luni încolo nu mă vor mai îngrozi feţele acre întinse pe faţadele clădirilor. Şi dacă tot vine vorba de vot... am vrut să votez, dar n-am putut! Mi-am uitat buletinul la Cluj. Am vrut să votez cu paşaportul, dar se pare că spre deosebire de alte alegeri, de data asta nu se mai poate vota decât cu buletinul sau cu o hârtie de la serviciul buletine, care înlocuieşte actul de identitate(nu mă voi opri să vă descriu cât de absurd mi se pare ca o hârtie cu o ştampilă şi o semnătură să fie considerată mai importantă decât paşaportul). Mă rog, mare pierdere că nu mi-am pus ştampila pe numele vreunui imbecil, recuperez la anul, şi oricum s-au găsit destui UDMR-işti care să voteze în locul românilor care nu s-au prezentat la vot.
Asta a fost duminică, dar abia ziua de ieri m-a terminat complet. Nu cred să fi avut vreodată parte de un 1 Decembrie plăcut. Absolut de fiecare dată m-am trezit undeva în jurul orei 11, am vrut să văd ceva interesant la TV dar am văzut doar feţe acre de politicieni care iau parte la diverse parade militare, m-am îndopat cu mâncare(asta de plictiseală), am văzut ceva filme(tot de plictiseală), m-am luptat cu dureri de cap şi amorţeli, iar în final am adormit fericită ca a mai trecut un 1 Decembrie şi că sunt “mândră că sunt româncă”. Din păcate nu am simţit vreodată că ziua de 1 Decembrie e ceva special, poate doar din punct de vedere istoric, raportându-ne la evenimentele din 1918, în rest, din punctul meu de vedere e o zi ca oricare alta, când traficul în Bucureşti e dat şi mai rău peste cap, politicienii se fac că la pasă de noi, Pro TV-ul sărbătoreşte din diverse motive, amărâţii se calcă în picioare pentru ciolanul cu fasole împărţit în faţa primăriilor, iar noi restu’ zâmbim că... mâine poate fi mai rău.

Profesorii din România

Azi pentru a mia oară, m-am lămurit că trăim în ţara nimănui. Nu doar că nimănui nu îi pasă de noi, mai mult, celor cărora ar trebui să le pese, fie întorc privirea, fie îţi mai dau odată în cap.
Am constatat că oamenii se plâng că statul îşi bate joc de ei. Ciudată atitudine, în condiţiile în care aceiaşi oameni, la locul lor de muncă, îşi bat joc de restul concetăţenilor. Să luăm un exemplu(îl voi numi aleator, deşi nu e). Profesorii s-au simţit lezaţi în momentul în care mărirea salariilor cadrelor didactice cu 50% nu a fost aprobată. De cealaltă parte, medicii(plătiţi din bugetul statului), se plâng că statul îşi bate joc de ei, prin salariile pe care le plătesc. Dar ce facem cu un medic care predă la facultate(să spunem la Cluj de exemplu)? El are motive de două ori mai întemeiate să fie nemulţumit, corect? El se poate plânge de o “dublă bătaie de joc”, corect? Nu! Incorect, pentru că marea majoritate a lor, merită această bătaie de joc! Şi am să relatez de ce. Am fost rugată de cineva(student) să fac rost de Legea Învâţământului(sau cum s-o numi ea). Avea nevoie de ea pentru a se documenta despre cadrul legislativ general în care ar trebui să îşi desfăşoare activitatea facultăţile/universităţile din ţară. Dorea să se lămurească vis-a-vis de anumite decizii care se iau la facultatea unde învaţă. Problema lor, a studenţilor, este că conducerea(scuzaţi cacofonia, dar având în vedere la cine se referă, nu mă sinchisesc să o corectez) facultăţii, pe scurt: îşi bate joc de studenţi. Nişte oameni care ar trebui să urmărească interesele studenţilor şi binele acestora, se pare că urmăresc interesele propriului buzunar şi binele propriului stomac. Somităţile în domeniu(mari doctori în medicină) consideră de cuviinţă să încaseze taxe peste taxe în aşa fel încât să poată să îşi deschidă... un mall(exemplu complet aleator, deşi nu e). Spre exemplu, orice(sau aproape orice) student din ţara asta are dreptul să se prezinte de 2 ori(când doreşte) la un examen, în mod gratuit, pentru ca apoi dreptul de a se prezenta la examen să se plătească, ei bine ei nu au acest drept. Orice student poate să aplice(şi probabil ar trebui susţinut) la un program Work and Travel, lor li se pun beţe în roate, pentru că probabil conducerea facultăţii suferă de anumite frustrări comuniste şi nu concepe ideea de liberă circulaţie. Să nici nu discutăm despre problema căminelor, a taxelor, a creditelor transferabile, a examenelor de tip pre-requisite, prezenţele, nesimţirea şi impertinenţa profesorilor(de cele mai multe ori abia intraţi în sistemul de învăţământ) etc. Toate astea erau probleme pe care studenţii respectivi doreau să le lămurească într-o şedinţă de Senat, după ce studiau Legea Învăţământului. Ei bine, această lege(în mod deloc surprinzător) e făcută în aşa fel încât deciziile, mai mult decât cretine ale unor “educaţi”, nu pot fi contestate(asta şi pentru că studenţii nu iau nici un fel de atitudine, de frica unor posibile repercusiuni din partea profesorilor), întrucât facultatea are autonomie 100%. Şi cum facultatea are autonomie, atunci fraierilor(studenţilor), ţineţi-vă bine, că încurând veţi plăti taxa pe aer. Şi uite că nişte oameni care pretind că sunt bătatia de joc a guvenului, sfidează bunul simţ prin propriile lor regului, îşi bat joc de studenţi şi de părinţii acestora, de oameni care muncesc la fel ca ei şi care nu sunt obligaţi să le susţină deplasările(în interes de serviciu!!!) la seminarii şi simpozioane internaţionale. Iată deci că în România NU există legi. Sau dacă există, sunt făcute de boi/vaci ce îşi împart între ei lucerna.
Eu propun ca acest gen de profesori să aibă pretenţii şi să se plângă atunci când:
1. Vor oferi serviciile la nivelul la care suţin că le oferă.
2. Îşi vor desfăşura activitatea ireproşabil.
3. Nu vor mai lua şpagă.
4. Nu vor mai teroriza studenţii.
5. Nu îşi vor mai trata studenţii ca pe nişte imbecili notorii(să nu uităm că şi ei au fost cândva studenţi). De cele mai multe ori, dragi profesori, aveţi studenţii pe care îi meritaţi.
6. Vor aplica sintagma: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”.
7. ...şi nu în ultimul rând, vor fi oameni demni de respectul altor oameni.
Aşa că stimaţi domni profesori, cu tot respectul, cei care vă mai puteţi numi astfel, emigraţi în Canada, pentru că aici nu aveţi loc de lipitori. Restul, somităţile, profesor-doctorii, cei cu diplomele din hârtie igienică, dar puse în ramă de haur, geniile carpatine, stimabililor, vă doresc un singur lucru: să vă dea Dumnezeu un copil(sau doi, sau zece), care să ajungă la facultate şi împreună cu el, să înduraţi bătatia de joc a unor profesori ca dvs., bătaia de joc numită la momentul de faţă: sistemul de învăţământ superior din România.
Notă: Ca să nu existe nelămuriri, ţin să precizez că cele de mai sus nu se adresează tuturor profesorilor din această ţară, dar se adresează unei majorităţi destul de numeroase, iar dacă am spus cele de mai sus, am făcut-o în cunoştinţă de cauză. Asta am văzut ca student în România, un student care a mers la ore, a învăţat, de cele mai multe ori bine, şi-a respectat profesorii, dar a fost profund dezamăgit de lipsa de corectitudinte, de seriozitate şi respect a multora dintre ei. Şi da, consider că am dreptul să vorbesc ce şi cum doresc la adresa unor oameni care şi-au pierdut de multă vreme calităţile unor profesori adevăraţi, profesori pe care merită să îi priveşti cu admiraţie şi recunoştinţă, genul de oameni despre care, în curând vom citi în cărţile cu legende şi mituri. Ştie cineva despre ce vorbesc?

Subcultura urbană

Revin la ideea pe care o susţin de ceva vreme încoace: suntem o naţiune de ţărani de oraş. Orice din jurul nostru reflectă acest fapt: de la cum se îmbracă fetele pe stradă, cum vorbesc tinerii, ce scrie în ziare, cum se porcăie lumea la televizor, sau pe diverse bloguri, de la oamenii care ne conduc, până la aşa numitele “sclipiri artistice” ale unor imbecili cu pretenţii de artişti.
M-am “delectat” aseara pe blogul îmbăloşatului de la Antena, Victor Ciutacu, unde e în toi scandalul între el şi Huidu. M-am îngrozit de ce pot să scoată pe gură, doi oameni care au anumite pretenţii. Nu că m-aş aştepta la prea multe din partea lui Ciutacu(un demagog, căruia nu i s-au descoperit încă interesele), dar totuşi, să arunci cu rahat în halul ăsta în oameni, e de o speţă prea joasă chiar şi pentru Bucureşti. O chestie curioasă la români, în general, e faptul că suferă de o gravă miopie(cred că e genetică problema). Se pare că nimeni nu vede parul din ochiul lui, dar vede scama din ochiul altuia. Şi mai e o chestie: întreg poporul ăsta şi-a pierdut orice urmă de decenţă. Om fi noi latini, dar să îţi speli izmenele în public ori de câte ori ai chef a devenit deja neinteresant pe la noi. Să vezi oameni care se ţigănesc pe stradă e la ordinea zilei. Să nu mai existe nici un gram de decenţă în vorbire şi comportament la şcoală, la servici, pe stradă, în familie, cu prietenii, nicăieri; cu toţii răbufnim, mai vorbim vrute şi nevrute(ne descărcăm pe bloguri personale), dar chiar oriunde, oricum, oricând?! Să se fi oprit trenul cu proşti în toate gările din România? Lumea îi critică pe bună dreptate pe americani din diverse motive: că sunt mediocri în orice, că sunt inculţi şi îngâmfaţi. Însă în cele 3 luni cât am stat printre americani mediocri şi inculţi, ştiţi ce nu am găsit: ţărani de oraş şi vulgaritate excesivă. M-au agresat, însă, vizual şi auditiv de cum am intrat înapoi în ţară.
Există o reclamă la Petrom care zice ceva de genul: “România va creşte în timp prin bun simţ şi responsabilitate”. Eu nu cred că în România mai există bun simţ şi responsabilitate.

Tăriceanu aberează. Nimic nou.

Am observat că de un timp încoace aberaţiile politice parcă se revarsă dintr-un butoi fără fund.
Mă miră faptul că ieri, după ce premierul Tăriceanu s-a plimbat prin oraşu-mi de baştină, Oradea, nu s-au surpat străzile să îl înghită, la cât bullshit are îndesat în el. Din păcate sala sporturilor a trebuit să suporte inepţiile pe bandă rulantă ale acestuia. Toate au culminat cu afirmaţia: “toate ţările se uită cu invidie la România”. Care ţări, nenea? Angola, Malawi, Mozambic, Burundi? La ţările astea te refereai, nu? Aaaa, staţi, nu la ţările astea se referea. El chiar are impresia sucită că ţările Uniunii Europene ne privesc invidioase. Dar el nu se opreşte aici, continuând seria de afirmaţii rupte de realitate, declară: "Suntem campioana Europei la dezvoltare economică". Om fi dar mai suntem campioana Europei la numărul de legi neconstituţionale votate în Parlament, campioana Europei la corupţie şi cu siguranţă campioana Europei la prostie în masă.
Păi cum să te aştepţi la ceva din partea oamenilor din această ţară, când ne conduc nişte imbecili, analfabeţi, agramaţi, nebuni şi hoţi. Ce poate fi bun în ţara asta când ordinea de zi include minciuna, ignoranţa, prostia şi nesimţirea. Din păcate nici încă 1000 de ani de “Deşeaptă-te române”, nu ne pot trezi din prostia în care ne bălăcim zi de zi.

Dovada/dovezile că românii sunt ţărani(de oraş)

Dacă mai demult “ţăranul” era omul care s-a născut, a crescut şi a murit la ţară, azi “ţăranul” român nu mai are nimic de-a face cu plaiurile idilice cunoscute drept “la ţară”, azi “ţăranul” român se naşte, trăieşte şi moare la oraş. Cândva, "ţăranul" era un om recunoscut pentru modestia, blândeţea şi înţelepciunea de care dădea dovadă, în ciuda lipsei educaţiei venite din partea şcolii. Acum, ţăranul este îngâmfat, agresiv şi bădăran, în ciuda pseudo-educaţiei primite la şcoală. Dovezile că “ţăranul” nu mai e de multă vreme “omul de la ţară” sunt nenumărate şi incontestabile. Dovezile că românul e în principiu ţăran(ţărancă) sunt şi ele nenumărate. Un colaj de astfel de dovezi găsiţi mai jos:

Click AICI!!!
____________________________________________


Mai presus de lege from OLiX on Vimeo.
____________________________________________


____________________________________________


____________________________________________


____________________________________________



___________________________________________