Aberaţii de sezon

În perioada asta am o lipsă acută de inspiraţie şi de ocupaţie de altfel. De când cu norii adunaţi pe cer şi vremea mohorâtă am intrat într-un soi de hibernare neuronală. Nu am mai citit ziare, nu am mai văzut ştiri şi nu am mai ascultat radioul, aşa că sunt oarecum ruptă de realitatea înconjurătoare. Am avut parte de 5 zile de plictiseală maximă, combinată cu o lene cruntă şi o lehamite de lumea înconjurătoare. Asta e starea mea de decembrie şi probabil că o să mă ţină cam până în preajma Revelionului, cu o mică pauză pentru primit/dat cadouri. Totul a început odată cu week-end-ul prelungit de 1 Decembrie, ultimul week-end electoral. Asta e o veste bună, însemnând că de luni încolo nu mă vor mai îngrozi feţele acre întinse pe faţadele clădirilor. Şi dacă tot vine vorba de vot... am vrut să votez, dar n-am putut! Mi-am uitat buletinul la Cluj. Am vrut să votez cu paşaportul, dar se pare că spre deosebire de alte alegeri, de data asta nu se mai poate vota decât cu buletinul sau cu o hârtie de la serviciul buletine, care înlocuieşte actul de identitate(nu mă voi opri să vă descriu cât de absurd mi se pare ca o hârtie cu o ştampilă şi o semnătură să fie considerată mai importantă decât paşaportul). Mă rog, mare pierdere că nu mi-am pus ştampila pe numele vreunui imbecil, recuperez la anul, şi oricum s-au găsit destui UDMR-işti care să voteze în locul românilor care nu s-au prezentat la vot.
Asta a fost duminică, dar abia ziua de ieri m-a terminat complet. Nu cred să fi avut vreodată parte de un 1 Decembrie plăcut. Absolut de fiecare dată m-am trezit undeva în jurul orei 11, am vrut să văd ceva interesant la TV dar am văzut doar feţe acre de politicieni care iau parte la diverse parade militare, m-am îndopat cu mâncare(asta de plictiseală), am văzut ceva filme(tot de plictiseală), m-am luptat cu dureri de cap şi amorţeli, iar în final am adormit fericită ca a mai trecut un 1 Decembrie şi că sunt “mândră că sunt româncă”. Din păcate nu am simţit vreodată că ziua de 1 Decembrie e ceva special, poate doar din punct de vedere istoric, raportându-ne la evenimentele din 1918, în rest, din punctul meu de vedere e o zi ca oricare alta, când traficul în Bucureşti e dat şi mai rău peste cap, politicienii se fac că la pasă de noi, Pro TV-ul sărbătoreşte din diverse motive, amărâţii se calcă în picioare pentru ciolanul cu fasole împărţit în faţa primăriilor, iar noi restu’ zâmbim că... mâine poate fi mai rău.

Chestii de făcut în lift

Activităţi de week-end.
- să stai la colţ cu faţa la perete fără să spui nimic şi fără să te dai jos;
- după ce liftul s-a umplut, să zici “la naiba, îmi vine să vomit!”
- să latri din când în când
- să ţii în mână o ladă frigorifică pe care scrie “organe umane”
- să fixezi un alt pasager, după care să-i zici “eşti unul dintre ei!”
- să râgâi şi apoi să zici “mmm…delicios!”
- să porţi o păpuşă pe mână prin care să comunici cu ceilalţi pasageri
- să cânţi la muzicuţă
- să faci “ding” la fiecare etaj
- să te sprijini de butoane
- să apeşi pe toate butoanele spunând “oare asta ce face?”
- să asculţi pereţii liftului cu un stetoscop
- să desenezi un pătrat pe jos şi să-i anunţi pe celalalţi că acela este spaţiul tău personal
- să iei cu tine un scaun
- să faci baloane de salivă
- să anunţi cu o voce demonică “trebuie să găsesc o gazdă nouă!”
- să faci sunete de explozie de fiecare dată când cineva apasă un buton
- să te holbezi la degetul mic şi să zici “cred că se măreşte”
- să dansezi pe muzica din lift
- să întrebi pe toată lumea dacă au remediul pentru vampirism
- să inventezi o limbă nouă şi să fii insistent în a pune întrebari lumii
- să te uiţi la tavan şi să zici “se pare că va fi lună plină azi”

… e doar o sugestie :D