Aberaţii de sezon

În perioada asta am o lipsă acută de inspiraţie şi de ocupaţie de altfel. De când cu norii adunaţi pe cer şi vremea mohorâtă am intrat într-un soi de hibernare neuronală. Nu am mai citit ziare, nu am mai văzut ştiri şi nu am mai ascultat radioul, aşa că sunt oarecum ruptă de realitatea înconjurătoare. Am avut parte de 5 zile de plictiseală maximă, combinată cu o lene cruntă şi o lehamite de lumea înconjurătoare. Asta e starea mea de decembrie şi probabil că o să mă ţină cam până în preajma Revelionului, cu o mică pauză pentru primit/dat cadouri. Totul a început odată cu week-end-ul prelungit de 1 Decembrie, ultimul week-end electoral. Asta e o veste bună, însemnând că de luni încolo nu mă vor mai îngrozi feţele acre întinse pe faţadele clădirilor. Şi dacă tot vine vorba de vot... am vrut să votez, dar n-am putut! Mi-am uitat buletinul la Cluj. Am vrut să votez cu paşaportul, dar se pare că spre deosebire de alte alegeri, de data asta nu se mai poate vota decât cu buletinul sau cu o hârtie de la serviciul buletine, care înlocuieşte actul de identitate(nu mă voi opri să vă descriu cât de absurd mi se pare ca o hârtie cu o ştampilă şi o semnătură să fie considerată mai importantă decât paşaportul). Mă rog, mare pierdere că nu mi-am pus ştampila pe numele vreunui imbecil, recuperez la anul, şi oricum s-au găsit destui UDMR-işti care să voteze în locul românilor care nu s-au prezentat la vot.
Asta a fost duminică, dar abia ziua de ieri m-a terminat complet. Nu cred să fi avut vreodată parte de un 1 Decembrie plăcut. Absolut de fiecare dată m-am trezit undeva în jurul orei 11, am vrut să văd ceva interesant la TV dar am văzut doar feţe acre de politicieni care iau parte la diverse parade militare, m-am îndopat cu mâncare(asta de plictiseală), am văzut ceva filme(tot de plictiseală), m-am luptat cu dureri de cap şi amorţeli, iar în final am adormit fericită ca a mai trecut un 1 Decembrie şi că sunt “mândră că sunt româncă”. Din păcate nu am simţit vreodată că ziua de 1 Decembrie e ceva special, poate doar din punct de vedere istoric, raportându-ne la evenimentele din 1918, în rest, din punctul meu de vedere e o zi ca oricare alta, când traficul în Bucureşti e dat şi mai rău peste cap, politicienii se fac că la pasă de noi, Pro TV-ul sărbătoreşte din diverse motive, amărâţii se calcă în picioare pentru ciolanul cu fasole împărţit în faţa primăriilor, iar noi restu’ zâmbim că... mâine poate fi mai rău.

Sloganul electoral – ce e şi ce ar trebui să fie

Marketingul e o chestie absolut minunată atunci când, în primul rând îl aplici, şi în al doilea rând îl aplici bine. Marketingul îşi găseşte loc în aproape orice domeniu de activitate, de la clasica vânzare de bunuri şi servicii, la campaniile electorale ce ne dau bătăi de cap de câteva zile încoace. Cert este că dacă vrei să “vinzi” bine(ca şi politician vorbind), nu poţi să nu iei în considerare viziunea de marketing asupra întregii tale campanii electorale. Probabil că marea majoritate a candidaţilor ştiu asta deja şi iau legătura cu oameni de marketing care să le “contureze” campaniile, începând cu afişele, apariţiile publice, imaginea, discursurile, sloganul.... aaaaa, sloganul, atât de important, cuprinzător, simplu, de efect şi... de aiurea în cea mai mare parte a cazurilor.
Există anumite caracteristici ale sloganului de care persoana însărcinată cu realizarea acestuia trebuie să ţină cont. În cea mai simplistă viziune, sloganul este de fapt “un strigăt de luptă”, iar o definiţie mai complexă îl prezintă astfel: Sloganul constă într-un cuvânt sau grup de cuvinte, o expresie sau o propoziţie ce creează imaginea/personalitatea unui produs/serviciu, a unei firme ofertante, a unei persoane etc. El este parte componentă atât a mesajelor scrise cât şi a celor vizuale sau auditive, deobicei primul lucru care rămâne în mintea persoanelor vizate de slogan.
Sloganul asigură uniformitatea mesajelor transmise prin repetabilitatea sa într-una sau mai multe campanii. El subliniază ideea centrală a mesajului. Sloganul trebuie să fie: simplu, concis (să transmită o singură idee), memorabil, să identifice şi să diferenţieze elementul la care se referă(persoană, grup, produs, serviciu, firmă etc),să fie rezistent în timp etc.
Aşa ar trebui să fie un slogan, dar în politică, de cele mai multe ori sloganul are o conotaţie negativă şi semnifică utilizarea unui paravan atrăgător (cuvinte bine spuse şi des repetate) care ascunde absenţa conţinutului, atunci când “produsul” – adică politicianul – nu se ridică la nivelul sugerat de slogan.
Deci, ce am învăţat?
- sloganul trebuie să fie simplu, concis, memorabil, să diferenţieze.
- “produsul” trebuie să se ridice la nivelul sugerat de slogan, iar acesta din urmă trebuie şi el, să susţină “produsul”.
- trebuie să fie uşor de înţeles şi să surprindă esenţa mesajului şi chintesenţa “ofertei politice”.
Ce am învăţat eu după ce am văzut/auzit sloganele electorale a diverşi indivizi? Am învăţat că în ţara asta nu trebuie să fii bun în ceea ce faci ca să încasezi bani frumoşi. Adică nu trebuie să ai habar de ce însemnă marketing ca să profesezi în domeniu, dovadă stau următoarele slogane electorale folosite în această campanie sau în campaniile trecute, slogane “scremute” de minţile luminate ale marketingului românesc:
- Emil Boc Primarul tău – al cui? Mie nu îmi trebuie primar, ce să fac cu el? Eventual îl pun să îmi şteargă praful.
- Dorel Caprar - nu mai privi fericirea prin gaura cheii (Arad) (primar) – păi dacă eu privesc fericirea pe geam?
- Dumitru Oprea - Deschide Iaşiul (primar) – de ce? Sau cui? Sună cineva la uşă?
- Catalin Flutur - Primarul faptelor. Mergi cu el (primar, Botosani) – dacă mă ia în vacanţă mă duc.
- Codrin Ştefănescu - "Eliberaţi Bucureştiul!” – da e cumva Bucureştiul sub asediu?
- "Cristian Popescu Piedone luptă pentru tine! Acum doar în sectorul 4" – asta ce-i? Superofertă?
- Răzvan Murgeanu - "Prezent atât iarna, cât şi vara" – da primăvara şi toamna unde e? În Canada, acolo unde ne dorim cu toţii să fim? Ăsta funcţionează odată la 3 luni.
- "Mai bine, pentru mai mulţi" (PSD) – propagandism, populism...tipic.
- Codruţa Arvinte - "Încearcă şi cu o femeie!" – păi şi cei care au încercat deja, cu cine să încerce? Cu o vacă? ăsta e deja clasic.
- Constantin Simirad(CJ Iaşi) – “Prietenul nostru. Alesul nostru.” – adică un fel de “The One”, şi în plus lumea nu caută prietenii cu politicienii, caută pe cineva care să îi conducă.
- Matei Nicolae(PSD) – “Să ne PeSeDe oameni. Un om pentru toţi, un sprijin pentru fiecare” - 8-| un slogan prea frumos ca să fie adevărat.
- Octavian Bot(PD-L Oradea) – “Ardealul e mintea” – ...şi Moldova e cu... noi :) .
- Claudiu Pop(PSD+PC Oradea) – “Fără blat! M-am săturat!” – ăsta are probleme cu carbohidraţii.
......... şi lista poate continua aproape le infinit.
În încheiere, am să exemplific ce fel de slogan ar trebui să conceapă o echipă de marketing, şi ca să fiu sigură că cei care le-au conceput ştiu despre ce vorbesc am să iau exemple din SUA, ţara “mamă” a marketingului pe care noi îl aplicăm atât de prost. Astea au şi mesaj şi conţinut, în plus sună şi bine:
- Barack Obama – Change we can believe in
- Hillary Clinton - Help Make History
- Franklin Roosevelt - Happy Days Are Here Again
- Bill Clinton - Don’t stop thinking about tomorrow
- John Kerry - Let America be America Again.
I rest my case.