Joburile și criza

Anul acesta am plecat cu un oarecare morcov în SUA, ușor speriată de situația locurilor de muncă din America. Am ajuns în San Francisco pe 4 Iulie - fără atentate, hărțuire la aeroport sau vreo altă problemă, ba mai mult, ușor amețiți de șampania și coniacul servit de Air France pe avion :p. Am plecat la job hunting din a doua zi, iar primul job l-am găsit după 3 zile, cel de-al doilea a venit după aproximativ 2 săptămâni, iar în final m-am ”procopsit” și cu al treilea job. Încetul cu încetul am trecut la program de armată cu trezit la 5:50 dimineața și lucrat până la 12 seara, uneori și 7 zile consecutiv. Știți, este o vorbă din popor: ”îi rău cu rău, da-i mai rău fără rău”. Ne-am plâns la început, dar în final am învățat să ne organizăm timpul eficient și parcă nici nu a fost chiar așa de greu.
Jobul 1 - IHOP (International House of Pancakes) .
Jobul 2 - Ghirardelli Chocolate Company.
Jobul 3 - Il Pollaio.
Și uite așa, pe timp de criză economică am reușit să găsesc, fără prea mult efort, trei locuri de muncă. Ce am învățat lucrând acolo? În primul rând am învățat că cel mai prost lucru pe care poți să îl faci este să te angajezi la o corporație - în general plătesc prost, dau puține ore și își tratează angajații ca pe niște piese de schimb ușor de înlocuit, în plus au o grămadă de reguli stupide și absolut nefolositoare pe care trebuie să le respecți ca la carte, în timp ce ei îți încalcă ție în mod frecvent drepturile. Cam pentru toți se aplică foarte bine zicala: ”Afară e vopsit gardul și înăuntru e leopardul”. Managerii sunt, cu puține excepții, incapabili să raționeze, iar șeful de la ”corporate” are statut de zeu. Clientul e aparent respectat, ți se citează din cărți de management cum ar trebui să îl tratezi, dar lipsa de respect a managerului pentru angajații săi duce la comportamentele mecanice, depersonalizate și nepăsătoare ale acestora. Bugetele de milioane de dolari vin cu un preț: servicii standardizate, dar proaste, angajați nefericiți, produse ridicol de scumpe pentru calitatea pe care o oferă, clienți de tip ”ciurdă”, fraieri și ușor de convins să își scoată banii din buzunar. Așa că trăiască idiotizarea omului și înfoierea bugetelor corporatiste prin prostia și ignoranța cumpărătorului. Fericirea la locul de muncă o găsești în afacerile mici, de familie, unde plata este automat mai mare, se promovează serviciile personalizate, clientul e privit ca individualitate, prețurile sunt rezonabile iar produsele ireproșabile.
Asta despre joburile mele.

Responsabilii pentru criza economică

Rătăcind prin blogosferă am găsit un post care mi s-a părut fain de tot. Dacă tipu’ a scris fazele astea de la el atunci e foarte tare frate. Uite câteva exemple, iar pentru restul, consultaţi sursa:

"George W. Bush: Sadam Hussein, Al Qaeda and Iran. But we’ll prevail.

Bill Gates: Nu e vorba de o criză, ci de un mic bug al sistemului de operare care va fi remediat cu Service pack 2.

Vladimir Putin: Nu este nicio criză. Rusia are dreptul să se apere, să îşi apere interesele.

Traian Băsescu: Ion Iliescu !

Corneliu Vadim Tudor: Domnule, în calitate de sociolog vă pot spune că asta e o mizerie a găştii de mafioţi ai lui Traian Băsescu. Ascultaţi-mă pe mine că sunt gazetar bătrân şi nu mă sperie pe mine ăştia veniţi aici din deşerturile Mongoliei. Eu ştiu cine e de vină, m-a informat generalul Pârţescu, care este membru al partidului nostru; v-o spune un scriitor publicat în 12 limbi, inclusiv în limba maghiară: să-şi bage minţile în cap acest Tokes !

Andreea Marin: Mihaela Rădulescu.

Mihaela Rădulescu: Andreea Marin.

Valentin Stan: Domnule Tăriceanu, eşti varză. Look at me ! Nu, domnu’ Gâdea, n-au decât să mă dea în judecată ! Îi poftesc pe cei de la CNA să mă amendeze. Pentru că , domnu’ Gâdea, stimaţii noştri telespectatori au dreptul să ştie. Ascultaţi stimaţi telespectatori acest cântec, această bijuterie a lui Melu Ciumidagle, pe care nu au cum să o înţeleagă nişte cretinoizi ca cei din jurul lui Tăriceanu.

Elena Băsescu: De vină este nişte oameni care nu vrea să vorbesc cu tine.

Horia Roman Patapievici: Domnule meu, este absurd ceea ce susţineţi ! Unde vedeţi dumneavoastră criză ? Această juxtapunere de argumente scatologice şi consideraţii rectale sugerează cu totul altceva. Lăsaţi specialiştii să se pronunţe."

Se termină criza mondială?

"Suntem de acord să luăm măsuri decisive şi să ne folosim de toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru a susţine instituţiile financiare de o importanţă sistemică (adică a căror cădere ar antrena o cascadă de alte falimente - n.r.) şi pentru a împiedica falimentul lor" – comunicat G7.
Se ştie deja că lupii vânează în haită. Bineînţeles că întotdeauna vor exista presiuni în interiorul haitei între masculul alfa şi all the other wannabies, dar în final când vine vorba de apărarea teritoriului, lupii nu ezită să îşi apere unii altora spatele. Iată cum haita G7 a uitat de lupta pentru supremaţie şi declară că se vor susţine reciproc în lupta cu criza financiară ce a lovit lumea. Au pus la punct un plan de acţiune prin care să oprescă falimentul oricărei bănci importante din lume(evaziv acest adjectiv: “importantă”, oare ce înţeleg ei printr-o bancă importantă?), vor lua toate măsurile necesare pentru deblocarea creditelor şi a pieţelor monetare astfel încât băncile şi instituţiile financiare să aibă acces larg la lichidităţi, vor da garanţii "robuste şi coerente" din partea puterilor publice, şi nu în ultimul rând toate aceste decizii au fost luate în condiţia susţinerii lor de către Mama Rusie, care şi-a schimbat brusc poziţia de Gică Contra , faţă de deciziile occidentalilor(ciudată atitudine din partea acestor “rebeli”).
Să fie şi ăsta un mare fâs a celor care în mod frecvent se întâlnesc pentru a decide soarta omenirii, pentru ca de fapt, în final să nu facă nimic? Sau să fie această situaţie privită cu real interes de cei 7, nu ca problemele foametei şi bolilor din lumea a 3-a?
Totuşi, după cum spuneam, lupii vânează în haită, dar oare împart prada echitabil? Oare cine dictează în haita G7? Să fie oare “los gringos” şi cele 700 de miliarde ale lor?Probabil că în ciuda impresiilor UE, a Rusiei, etc. cei care sărbătoresc “Ziua Recunoştinţei” au încă de ce să fie recunoscători, cel puţin atâta timp cât indiferent de orgoliile mondiale, iată “haita” sare în ajutorul lor. Cert e că lupul îşi schimbă blana, dar năravul ba, iar sceptici în ceea ce priveşte onestitatea acţiunilor G7 vor exista mereu, iar ce văd ei în comunicatul G7 este decât "un ansamblu de scopuri mai mult sau mai puţin nobile" şi nu acţiunea coordonată care ar fi putut da încredere burselor.
Să vedem ce-o să iasă.

Ţară, caut cumpărători!!!

E super actual să vorbeşti în zilele astea despre criza economică, căderea Bursei de pe Wall Street, despre Rezerva Federală şi cele 700 de miliarde de $, etc. Aşa că în spirit de turmă am scris următoarele rânduri.
Am învăţat cândva o chestie pe la facultate... cică: cele mai sigure investiţii sunt cele în obligaţiuni emise de stat, titluri de stat sub formă de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie etc., mă rog, diverse hârtii de valoare emise de atotputernicul stat. De ce treaba asta? Păi simplu: “statul NU dă faliment”. Asta în teorie. În practică, lucrurile tind să se schimbe. Schimbarea pare că va fi adusă de situaţia în care se află Islanda la momentul actual, adică în prag de faliment. Se pare că actuala criză economică mondială va aduce Islanda în postura de prima ţară care dă faliment. Cândva votată de ONU drept “ţara în care ai vrea să trăieşti”... not anymore.
Afirmaţia de mai sus conform căreia “statul NU dă faliment”, ar trebui poate să sune: “statul este ultimul care dă faliment”.
Cine vrea să citească mai multe legat de această ştire, aceasta este sursa pe care am folosit-o: http://news.yahoo.com/s/ap/20081007/ap_on_re_eu/eu_iceland_meltdown_1