Shopping de criză

Ca orice român lovit de criza economico-financiară, având grijă de lichidităţi şi extrem de procupată de ziua de mâine am acţionat în acest sens şi... de două zile sparg banii prin mall-uri, hypermarket-uri, magazine şi buticuri. Ieri, după un mileniu de căutări am achiziţionat cam 45% din cadouri. Mi-am bătătorit tălpile şi mi-am distrus neuronii aproximativ 5 ore la o tură de shopping de criză, timp în care am văzut un “super gagiu” îmbrăcat într-un maieu mulat, alb(el e acum cocalarul meu preferat), m-am împiedecat de 5 milioane de piţipoance cu botul ţuguiat(da am fost fericită să văd faţa uneia dintre ele când i-am spus pe un ton drăgostos: “dă-te din calea mea piţipoancă proastă”), am văzut un Moş Crăciun rupt parcă din filmele horror(trebuie să menţionez că fugeau copii de el – acum el e Moşul meu preferat), am auzit cam de 1000 de ori mega-hitul “Last Christmas”(dacă îl mai aud anul ăsta s-ar putea să îmi cumpăr o drujbă), şi m-am holbat vreo 5 minute la cea mai tare chestie pe care am putut să o văd:Ăştia da oameni cu scaun la cap, băieţi deştepţi ce mai.
Cam asta am făcut ieri spre seară. “Încântată” fiind de toate, azi am hotărât că nu îmi ajunge şi într-un spirit de sărbătoare profund masochist am plecat iar la cumpărături. Am mers la un hypermarket căruia nu îi voi dezvălui numele, pentru a nu face reclamă. Bineînţels că alţi români "cumpătaţi"(ca mine), umpluseră deja parcarea până la refuz. Am găsit şi eu loc în cele din urmă după 20 de minute de învârtit în cerc. Înăuntru era o luptă crâncenă, moarte de om, legea junglei. Ussssaaaahhhh! M-am băgat şi eu, că doar ştiu şi eu să calc lumea cu căruciorul peste picioare, să smulg ultimul set de globuri cu sclipici din mâna copiilor, să urlu la tanti de la raionu’ de carne, să încurc jumătate din magazin lăsându-mi căruciorul pe mijlocul raionului, să mă bag în faţă la coadă şi să fac spume la gură că proasta de la casă nu se mişcă mai repede, că doar sunt fată finuţă, “educată” bine! Buuuun! Am luat ce era de luat, am plătit şi mi-am dat seama că tot nu îmi ajunge, aşa că am mers iar la mall. Mi-am uşurat buzunarele cu încă o sumă drăguţă de bani, că şi aşa erau prea grele, după care am hotărât că trebuie să fac o scurtă pauză până anul viitor de Crăciun.
Thank God că asta se întâmplă doar odată pe an şi că Moşul nu şi-a făcut câte un itinerar pentru fiecare anotimp, altfel aveam abonament la psiholog.