Subcultura urbană

Revin la ideea pe care o susţin de ceva vreme încoace: suntem o naţiune de ţărani de oraş. Orice din jurul nostru reflectă acest fapt: de la cum se îmbracă fetele pe stradă, cum vorbesc tinerii, ce scrie în ziare, cum se porcăie lumea la televizor, sau pe diverse bloguri, de la oamenii care ne conduc, până la aşa numitele “sclipiri artistice” ale unor imbecili cu pretenţii de artişti.
M-am “delectat” aseara pe blogul îmbăloşatului de la Antena, Victor Ciutacu, unde e în toi scandalul între el şi Huidu. M-am îngrozit de ce pot să scoată pe gură, doi oameni care au anumite pretenţii. Nu că m-aş aştepta la prea multe din partea lui Ciutacu(un demagog, căruia nu i s-au descoperit încă interesele), dar totuşi, să arunci cu rahat în halul ăsta în oameni, e de o speţă prea joasă chiar şi pentru Bucureşti. O chestie curioasă la români, în general, e faptul că suferă de o gravă miopie(cred că e genetică problema). Se pare că nimeni nu vede parul din ochiul lui, dar vede scama din ochiul altuia. Şi mai e o chestie: întreg poporul ăsta şi-a pierdut orice urmă de decenţă. Om fi noi latini, dar să îţi speli izmenele în public ori de câte ori ai chef a devenit deja neinteresant pe la noi. Să vezi oameni care se ţigănesc pe stradă e la ordinea zilei. Să nu mai existe nici un gram de decenţă în vorbire şi comportament la şcoală, la servici, pe stradă, în familie, cu prietenii, nicăieri; cu toţii răbufnim, mai vorbim vrute şi nevrute(ne descărcăm pe bloguri personale), dar chiar oriunde, oricum, oricând?! Să se fi oprit trenul cu proşti în toate gările din România? Lumea îi critică pe bună dreptate pe americani din diverse motive: că sunt mediocri în orice, că sunt inculţi şi îngâmfaţi. Însă în cele 3 luni cât am stat printre americani mediocri şi inculţi, ştiţi ce nu am găsit: ţărani de oraş şi vulgaritate excesivă. M-au agresat, însă, vizual şi auditiv de cum am intrat înapoi în ţară.
Există o reclamă la Petrom care zice ceva de genul: “România va creşte în timp prin bun simţ şi responsabilitate”. Eu nu cred că în România mai există bun simţ şi responsabilitate.