Crăciun Fericit tuturor şi multe cadouri de la Moşu’

Shopping de criză

Ca orice român lovit de criza economico-financiară, având grijă de lichidităţi şi extrem de procupată de ziua de mâine am acţionat în acest sens şi... de două zile sparg banii prin mall-uri, hypermarket-uri, magazine şi buticuri. Ieri, după un mileniu de căutări am achiziţionat cam 45% din cadouri. Mi-am bătătorit tălpile şi mi-am distrus neuronii aproximativ 5 ore la o tură de shopping de criză, timp în care am văzut un “super gagiu” îmbrăcat într-un maieu mulat, alb(el e acum cocalarul meu preferat), m-am împiedecat de 5 milioane de piţipoance cu botul ţuguiat(da am fost fericită să văd faţa uneia dintre ele când i-am spus pe un ton drăgostos: “dă-te din calea mea piţipoancă proastă”), am văzut un Moş Crăciun rupt parcă din filmele horror(trebuie să menţionez că fugeau copii de el – acum el e Moşul meu preferat), am auzit cam de 1000 de ori mega-hitul “Last Christmas”(dacă îl mai aud anul ăsta s-ar putea să îmi cumpăr o drujbă), şi m-am holbat vreo 5 minute la cea mai tare chestie pe care am putut să o văd:Ăştia da oameni cu scaun la cap, băieţi deştepţi ce mai.
Cam asta am făcut ieri spre seară. “Încântată” fiind de toate, azi am hotărât că nu îmi ajunge şi într-un spirit de sărbătoare profund masochist am plecat iar la cumpărături. Am mers la un hypermarket căruia nu îi voi dezvălui numele, pentru a nu face reclamă. Bineînţels că alţi români "cumpătaţi"(ca mine), umpluseră deja parcarea până la refuz. Am găsit şi eu loc în cele din urmă după 20 de minute de învârtit în cerc. Înăuntru era o luptă crâncenă, moarte de om, legea junglei. Ussssaaaahhhh! M-am băgat şi eu, că doar ştiu şi eu să calc lumea cu căruciorul peste picioare, să smulg ultimul set de globuri cu sclipici din mâna copiilor, să urlu la tanti de la raionu’ de carne, să încurc jumătate din magazin lăsându-mi căruciorul pe mijlocul raionului, să mă bag în faţă la coadă şi să fac spume la gură că proasta de la casă nu se mişcă mai repede, că doar sunt fată finuţă, “educată” bine! Buuuun! Am luat ce era de luat, am plătit şi mi-am dat seama că tot nu îmi ajunge, aşa că am mers iar la mall. Mi-am uşurat buzunarele cu încă o sumă drăguţă de bani, că şi aşa erau prea grele, după care am hotărât că trebuie să fac o scurtă pauză până anul viitor de Crăciun.
Thank God că asta se întâmplă doar odată pe an şi că Moşul nu şi-a făcut câte un itinerar pentru fiecare anotimp, altfel aveam abonament la psiholog.

Top Gear – reviews Honda Clarity

Aseară am văzut ultimul episod al acestui sezon Top Gear. Ca deobicei m-am distrat bine cu cei trei nebuni, o să le simt lipsa până vara viitoare. Emisiunea a fost absolut genială, aşa cum ne-au obişnuit James, Jeremy şi Richard, iar pe lângă hohotele de râs pe care le-au generat, probabil că au generat, incontestabil, şi uimire, odată cu prezentarea următoarei maşini: Honda Clarity. Tehnologia absolut incredibilă pe care au dezvoltat-o cei de la Honda, s-ar putea să fi salvarea viitorului automobilului. Maşina asta nu merge cu benzină/motorină, ci cu hidrogen comprimat, nu emană gaze de eşapament poluante, ci.... H2O(pentru cei care au picat la chimie: apă) şi este fără doar şi poate o minune a tehnologie moderne, o creaţie genială, prima de acest fel din lume. Ca să vă convingeţi, urmăriţi scurtul filmuleţ de prezentare, în care James May explică atât de frumos motivul pentru care acestă maşină e mai mult decât formidabilă.

Divina comedie

Băsescu-Boc-Udrea, astea sunt personajele comediei. Te apucă râsu’-plânsu’ când vezi cu cât tupeu nemărginit acest incompetent, retardat, dar şmecher pe nume Băsescu continuă să râdă în faţa a milioane de oameni şi le dă peste nas prin deciziile pe care le adoptă.
Dacă cineva şi-a pus vreodată întrebarea cum poţi fi de 3 ori preşedinte atunci a aflat răspunsul: faci în aşa fel încât să fraiereşti câteva milioane de oameni ca să te voteze preşedinte(se ştie că e mai uşor să manipulezi masele decât câţiva oameni), apoi îl numeşti pe lingăul principal al curului prezidenţial(scuzaţi limbajul, dar nu ma pot abţine) în funcţia de prim-sinistru şi în cele din urmă îţi pui cu**a, pardon stimabila amică, pe post de ministru, şi uite aşa, simplu, tacticos, nu conduci doar ca preşedinte, ci eşti în acelaşi timp şi prim-ministru şi ministru al turismului. Cât tupeu, câtă nesimţire. Oare nu se găseşte nimeni să pună capăt acestui scenariu grotesc? Unii ar zice că o să-i pună capăt alegerile din toamna viitoare. Oare?! Oare se mai poate schimba ceva?!

Oficial e Poc…ăăă pardon, Boc

…sau Poc? Nu, Boc! Da, da, el e prim-ministru, adică primul care face poc atunci când cade, şi dacă nu mai cade, cu siguranţă a căzut. Măcar odată. L-am văzut cu toţii la televizor. A căzut în cap şi a făcut Boc, pardon, Poc. Da’ dacă mai cade vreodată o să facă poc-poc şi atunci o să îi spunem Boc-Boc. Sau nu! Da cui îi mai pasă?! Mie nu. Oricum, un lucru e sigur(pe lângă faptul că postul ăsta nu are nici un fel de logică, nici nu intenţionam), după cum spuneam, un lucru e sigur, de data asta, fără doar şi poate, ne-am ales cu un ministru căzut în cap. Cu asta nu mă poate contazice nimeni :))
Şi în general la ce se aşteaptă lumea de la oameni căzuţi în cap(în afară de contuzii, comoţii, etc.)? Eu una la nimic....nimic bun vreau să zic. Om trăi şi om vedea când o face Boc ceva... poc, la asta mă refeream. Hai că am făcut şi o rimă mai devreme. Gata, încetez, că încep să mă auto-enervez... Boc – Poc LOL.