Cocalarul la benzinărie

Locaţia: Oradea, benzinărie Petrom.
Ora: 19:00.
Gradul de aglomerare al benzinăriei: foarte aglomerat.
Scena: Am oprit la benzinărie să alimentez. Erau trei maşini în faţa mea: o dubă, o Dacie şi un BMW la pompă. Aştept. 1 minut. 2 minute. 5 minute. La celelalte pompe maşinile alimentau şi plecau mai departe, fiecare în 2-3 minute. Eu nici nu mă mişcasem de pe loc. Trec 8 minute. Încep să îmi pun întrebări: ce naiba, ăsta cu BMW-u cumpără tot Petromul? Nu o fi având suficienţi bani la el şi acum l-au pus să cureţe WC-ul? O fi picat în WC-u? Cine o fi cocalarul? Întrebări justificate de altfel, întrucât aşteptam de 10 minute la pompă şi maşina stătea pe loc. Dar vai... surpriză: cocalarul nu era în benzinărie, era în maşină, vorbind la telefon, timp în care noi fraierii aşteptam. Era nervos tare, gesticula agresiv şi urla în gura mare(probabil şi-a dat seama că piţipoanca lui îl înşală cu un alt cocalar ce are "M6", nu M5 ca el). Câteva secunde mi-a stat mintea în loc, după care am simţit un imbold puternic de a ieşi din maşină şi de al stropi cu puţină benzină peste ţigara pe care tocmai o fuma – ÎN TIMP CE ALIMENTA LA POMPĂ, dar am renunţat la idee că întârziam la film. M-am mutat la o altă pompă ce se eliberase între timp şi am apucat să îl mai “admir” câteva secunde pe “slăninosul” nostru concetăţean ce seamănă extrem de bine cu multe din fenomenele de pe acest site. În final am alimentat, am plătit şi am plecat... el era tot la pompă. Am ridicat privirea spre cer, spre EL şi i-am mulţumit că nu m-a făcut aşa, ca pe alţii. Am răsuflat uşurată că indiferent ce aş face în viaţă sau pe căi aş lua-o, nu am cum să ajung la halul ăla de imbecilitate. Am plecat fericită.
Hint: dacă vedeţi o maşină ca asta, cu număr de înmatriculare BH-16-DGM, şi se întâmplă să aveţi la voi roşii stricate, cartofi, ouă sau materii fecale, faceţi-mi o favoare şi transmiteţi-i, stimabilului de la volan, “respectele” mele. Mulţumesc anticipat.