Party of the century

Acuma că a trecut cheful cel mare(şi sunt aptă să mă exprim coerent în cuvinte) scriu şi un post mic pe blog.
Pe scurt a fost cam aşa: concurs câştigat la Twix, premiul cel mare : petrecere VIP de 50 de persoane, buget aproximativ 3.150 euro.
23 aprilie : şampanie, limuzină, Lord’s Club-Private party, fotografi, 50 de prieteni. De la 8:30 la 5:30 mega chef. După cum i-am văzut pe toţi, nu încape îndoială că s-au simţit bine, de la invitaţi, până la barmani, chelneriţe şi organizatori-cea mai tare petrecere EVER.
Şi ca să închei în manieră VIP, cu ocazia asta : thanks Andreea şi Cozmin că ne-aţi organizat totul şi că aţi ales poza câştigătoare, thanks all my friends că aţi chefuit de mama focului(şi că aţi lăsat barul 98% întreg :P ), thanks băieţii că aţi bagat cântare şi thanks mom&dad că aţi plecat de acasă 2 zile :P .
Şi 2 melodii pentru gaşca de sâmbătă seara:



PS: Pictures coming soon.

Romania the land/end of choice

Întrebare.

Marea majoritate a celor care mă cunosc ştiu că am o oarecare “tendinţă” de a-mi băga ceva în cap şi mai apoi de a face pe dracu’ în patru ca să se întâmple(dar fără să folosesc principiul “scopul scuză mijloacele”). În plus se pare că există o oarecare formă mistică de comunicare între mine şi forţele universului astfel încât acestea se concentrează în direcţia atingerii scopului pe care mi l-am propus.
Buuun... măi da uneori, uneori parcă se virusează sistemul. A avut cineva, vreodată impresia că o forţă beyond their comprehension se distrează de minune f***ing things up just for fun?! Dacă nu a avut nimeni sentimentul ăsta până acum, ei bine îl am eu.
În mod normal nu mă prea preocupă superstiţiile, şi poate tocmai d’aia am avut puţin mai mult noroc decât alţii. Nu prea mult însă, că am auzit că strică la personalitate. Întrebarea mea este: Ce-aţi face voi dacă(am să descriu în termeni absolut generali o situaţie) vă aflaţi în situaţia A şi vreţi să ajungeţi în situaţia B – benefică vouă, iar ca să ajungeţi de la A la B trebuie să parcurgeţi un aşanumit “algoritm” sau înşiruire de paşi ce implică resurse(timp – variabilă cunoscută, bani – variabilă cunoscută, nervi – variabilă aleatoare). Pe parcurs, trecând prin etapele procesului, îţi dai seama că toate resursele se dau peste cap în aşa hal încât nimic din ceea ce credeai că va evolua într-un anumit fel, nu mai seamănă cu ce ştiai. Buuuun...treci încet, încet peste fiecare hop, cu greu, dar treci şi te apropii de situaţia B – scopul tău. Ce faci? Mergi mai departe, chiar dacă e de 3 ori mai greu şi “semnele” încearcă să te oprească? Sau te opreşti şi consideri că toate piedicile astea “înseamnă ceva”, că poate nu ar trebui să ajungi în situaţia B? I-a daţi un vot la poll.

M-am băgat la alt concurs

Particip la un concurs. Nu mi-ar strica un LG LCD LH5000 ca lumea, aşa că finger crossed şi poate am noroc. Am văzut un post pe blogul lui Korbu despre asta şi m-am gândit să încerc, că mai nou îmi merge schema la concursuri de genul ăsta. A se vedea aici. Dacă mai sunt doritori, pe blogul lui Bobby Voicu găsţi ce trebuie să faceţi.

Art...not!

Întotodeauna am fost de părere că există o „linie“ ce delimitează perfect oamenii deştepţi de cei proşti(intenţionam să fiu puţin mai delicată şi să spun „mai puţin deştepţi“, da’ what the hell). Am citi o ştire scurtă pe net şi mi-am schimbat total părerea. Teoretic atunci când pictezi un tablou ce se vinede cu 9,266,500$ eşti un om de geniu. Adică bănuiesc că trebuie să ai o orbitoare sclipire atunci când pui pensula pe pânză şi faci un tablou pentru care cineva este dispus să dea atâţia bani. Ei bine nu e chiar aşa, adică nu prea îmi vine să cred că cel care a pictat asta:...este tocmai reîncarnarea lui Da Vinci în materie de spirit artistic. Am văzut tablouri pictate de elefanţi şi erau mult mai reuşite. Dar probabil că aici intervine “linia” aceea de care vorbeam mai sus, care face diferenţa între unii şi alţii, linie care nu există şi în lipsa căreia probabil mulţi dintre noi facem parte din categoria acelor proşti needucaţi care nu înţeleg “arta’.
SURSA.