Şoimul

Mă plâng de ceva vreme încoace că nu am nici un animal de casă. Şi i-ote că azi apăru’ animalu’ de casă. Drept să spun, nu-i prea de casă, e mai mult de copac. Adică e un pui de şoim (şoim vânturel). Săracu’, probabil că a căzut din cuib, ideea e că l-a găsit taică-meu pe jos, şi nu ştie să zboare, aşa că decât să îl mănânce ceva pisici, câini sau să îl omoare ceva idioţi “iubitori” de animale, l-a adus acasă. L-am pus într-o colivie şi pare destul de fericit. Mâine îl duc la un veterinar şi după, la Grădina Zoologică unde sper să îi găsească o casă măcar până poate să zboare. L-aş ţine eu, dar am înţeles că trebuie să mănânce şoareci, broaşte, şopârle şi păsări mici, ceea ce eu nu îi pot oferi. Îmi pare tare rău de el, dar nu am o idee mai bună decât cea cu Zoo.
Şi uite că am un pet pentru o zi, o zi şi unpic.

De ce iubesc San Francisco?

N-am apucat să vizitez chiar aşa de multe ţări pe cât mi-aş fi dorit, dar ştiţi cum e: nemulţumitului i se ia darul, aşa că nu mă plâng. Oricum, mă pot considera norocoasă că am avut ocazia să văd locuri la care poate mulţi nici nu îndrăznesc să viseze. Adevărul este că e frumos să îţi cheltui banii călătorind şi atunci când ajungi la o anumită vârstă să ai amintirea locurilor frumoase pe care le-ai vizitat. Mereu am fost de părere că orice loc din lumea asta merită văzut şi orice loc din lumea asta are farmecul şi frumuseţea lui distinctă, păcat doar că nu de fiecare dată am avut posibilitatea să merg acolo unde mi-aş fi dorit. Pe 4 iulie plec iar în State – şi tot în San Francisco – iar în ultimele zile mi s-a făcut un dor nebun de oraşul ăsta (d’aia şi postul).
Acum legat de ce m-am îndrăgostit iremediabil de San Francisco?
Pentru că e altfel decât oraşele americane pe care le vezi în filme. Pentru că oamenii sunt extraordinari, şi spre deosebire de opinia generală cum că americanii sunt proşti, dacă stau să mă gândesc bine, proştii pe care i-am întâlnit eu în San Francisco, nu erau americani. Pentru că există o stradă în SF: se cheamă Columbus Street, unde găseşti cele mai grozave şi cochete baruri, restaurante, cofetării şi pub-uri, aşa cum la noi probabil nu vor exista niciodată. Pentru că există Golden Gate Park, un “plămân” artificial în mijlocul oraşului, şi unde, dacă eşti cu capul în nori, te pierzi o zi întreagă. Pentru China Town şi toate magazinele de chilipiruri frumos colorate şi chinezii de 1.5 m care urlă la tine. Pentru numărul imens de Sea Lions de pe Pier 39. Pentru Cable Cars şi clopoţelul lor enervant pe post de claxon. Pentru că atunci când merg pe stradă nu există băieţi şi bărbaţi prost crescuţi şi bădărani. Pentru că poţi să închiriezi o bicicletă o zi întreagă şi să treci cu ea Golden Gate Bridge. Pentru Golden Gate Bridge. Pentru că acolo caniculă înseamnă 27˚C. Pentru că nu plouă vara. Pentru că poţi călca iarba din parcuri. Pentru dealurile nebunesc de abrupte, pe care le urci gâfâind. Pentru că e extraordinar de open-minded. Pentru Market Street şi magazinele de acolo. Pentru Alcatraz şi Al Capone. Pentru că acolo au filmat RHCP « Under The Bridge ». Pentru că e California. Pentru Highway 1 şi şoseaua de coastă incredibil de frumoasă. Pentru plaja de 500 m lăţime şi oceanul rece. Pentru mijloacele de transport în comun care te duc oriunde. Pentru sandwich-ul de jumătate de metru de la Subway. Pentru că oraşul e nebun în week-end. Pentru că unii oameni poartă cizme şi fular, iar alţii maieu şi şlapi şi nimeni nu e considerat nebun. Pentru Grădina Zoologică unde am văzut pentru prima dată un tigru alb, păsări flamingo, gorile şi rinoceri. Pentru ceaţa nebună care apare din senin. Pentru încă 1000 de motive. Pentru că I left my heart in San Francisco:

Honest Graduation Song

Cine a terminat liceul ştie cum e. Cine nu a terminat încă, va afla în curând. Găsiţi mai jos un Honest Graduation Song. Înlocuiţi Facebook, din melodie, cu Hi5, MySpace, LinkedIn, sau orice Social Network folosiţi ( şi ştiu că aveţi, cu siguranţă, profil pe măcar una din ele :P ) şi vă prindeţi de idee :D.
Aşa că dragi colegi de liceu cu care nu mai ţin legătura, this one’s for you:

See more funny videos and funny pictures at CollegeHumor.

Trei, Doamne, şi toţi trei!

Nu pot! Da nu pot să mă abţin. Am zis că nu o să scriu despre asta, dar având în vedere că toată lumea, la tv, pe stradă, acasă, la radio, pe net, vorbeşte despre rezultatele alegerilor de ieri, nu îmi stă în caracter să nu comentez. Nu prea am timp de nimic, că săptămâna asta am fost „binecuvântată“ cu 3 examene, în trei zile consecutive, aşa că o să fiu scurtă şi la obiect.





Întrebare: când ieşiţi din case, ce fel de oameni vedeţi, în general, pe stradă?
La asta să-şi răspundă fiecare singur şi o să se prindă de ce în Parlamentul European o să ne reprezinte, printre alţii, o piţipoancă, un cioban infractor şi un nebun.


Nu mai am altceva de comentat cu privire la acest subiect. Mă întorc la cursurile mele minunate şi la bătut iar capul cu examene relativ inutile, îndreptându-mă spre un viitor strălucit (curăţat cu Domestos) în latrina noastră comună : România.

1 an de blogging

La Mulţi Ani mie! Am împlinit un an de blogăreală şi totodată un număr rotund de posturi : 150 (+1). O felie de tort de la mine.