Versuri

Nu am mai scris versuri de muuultă vreme încoace. Obişnuiam să o fac în mod frecvent, dar pur şi simplu odată m-am oprit. Azi, nu ştiu ce s-a întâmplat...a ieşit asta:

Sunt nopţi cu soare arzător,
E zi cu lună plină,
E verdele asurzitor
Şi-o umbră de lumină.

Eşti azi mai tânăr decât ieri,
Vezi visele de mâine,
Te-afunzi în cerul vălurit
Zburând spre adâncime.

Eşti omul fără de păcat
Dar porţi în tine vina.
Eşti singur, dar înconjurat
De alte mii ca tine.

E alb şi negru totodat’,
E cald şi e şi rece.
Paradoxal şi ne-nţeles
E timpul care trece.

N-am idee ce înseamnă, de ce am scris-o, care e metafora centrală etc. Dacă are chef cineva de comentariu pe text, aştept sugestii de interpretare :P